Sarkozy vs. Gaddafi. De ce este nevoie de un razboi in Libia?

Nu ma consider un specialist in politica externa insa nu pot sa nu constat ca in Libia razboiul declansat de Sarkozy & friends tinde sa devina un esec de proportii.

Motivul? Pana acum, rachetele lansate de francezi si britanici au distrus o serie de facilitati militare insa „marii strategi” de la Paris si Londra au omis un lucru esential – ca libienii nu prea au armata. Militiile lui Gaddafi sunt destul de slab dotate din punct de vedere tehnic, dovada ca n-au fost capabile sa infranga opozitia din Benghazi. Asa ca, fara o interventie terestra, misiunea Coalitiei e ca frectie la un picior de lemn.

Mai mult, Gaddafi se va folosi de bombardamentele aliate pentru a acoperi represiunile sangeroase impotriva rebelilor.

In plus, ploaia de bombe lansata deasupra Libiei nu va face altceva decat sa ridice cota lui Gaddafi la bursa simpatiei populare. Si asta in conditiile in care, in ultima vreme, liderul libian incearca cu tot mai mult succes sa joace rolul eroului arab care lupta cu paganii.

Daca rachetele Coalitiei vor lovi, Doamne fereste, vreo scoala sau vreun spital, Gaddafi va specula, cu siguranta.

Ministrul italian de Interne avertiza, recent, ca interventia in Libia ar putea declansa un al treilea Razboi Mondial, intre Occident si statele arabe. O declaratie hazardata, insa care contine, totusi, un sambure de adevar.

Marile crize mondiale s-au incheiat prin razboaie. Consumul militar este cel care, in astfel de perioada, poate sa ajute la revenirea economiilor. In plus, ar putea muta atentia publica de la foamete, saracie etc.

Sa nu mergem, totusi, atat de departe. Dincolo de speculatii, cert este ca NATO ezita, cel putin in acest moment, sa intervina in Libia. De ce? Pentru ca unii dintre liderii mondiali, mai cu capul pe umeri, isi dau seama ca interventia militara poate avea consecinte imprevizibile.

Sa nu uitam ca, dincolo de pericolul escaladarii mesajului de tip Jihad, Gaddafi e un maestru al loviturilor cu iz terorist. Sa ne aducem aminte de Lokerbie, de atentatul de la discoteca din Germania si cine mai stie cate altele au fost. Liderul libian a avertizat, de altfel, cu represalii sangeroase in tarile care il vor ataca.

Pana la urma, ce urmareste razboiul din Libia, dincolo de interesele economico-politice ale lui Sarkozy, Franta fiind singurul stat care a recunoscut oficial Opozitia din Beghazi?

Gaddafi nu e Saddam. Libienii au investitii importante in Occident. Toata lumea e de acord ca Gaddafi trebuie sa plece.

De ce este nevoie de acest razboi? De ce nu se merge pe „sponsorizarea” Opozitie libiene sau pe varianta unui atentat, in dulcele stil clasic…..