Statul – calare pe cetateni si calarit de corporatii

Disputa pe subiectul Rosia Montana a impartit tara in doua. Pe considerente economice sau ecologice, cu sau fara argumente, documentati sau nu, mai mult sau mai putin emotionali, simpatizantii uneia sau alteia din partile constituite ad-hoc s-au incins in polemici aprinse. Se discuta de oportunitatea proiectului, de dezastrul ecologic actual si viitor, de ce lasam copiiilor nostri, de opozitia Ungariei, de ONG-uri cu sau fara legaturi cu omul de afaceri Soros … subiecte care sunt, fiecare in parte, indreptatite sa fie abordate. Mai putin un aspect: raportul stat – corporatii – IMM-uri – cetatenii sai.

La intalnirea cu reprezentantii ANTI de la Rosia Montana, presedintele Traian Basescu a spus patru lucruri importante, trecute sau nu cu vederea de analistii subiectului Rosia Montana si care luate impreuna pun unele semne de intrebare despre cum percepe economia:
– nimeni nu stie cum arata contractul dintre stat si RMGC, acesta fiind secretizat;
– statul va incasa doar 4% pe profit ca redeventa din ceea ce se extrage de la Rosia Montana;
– participatia statului la actionariatul firmei care doreste inceperea exploatarii a fost de 35%, ulterior, ca si in alte cazuri gen Rompetrol, a urmat o recapitalizare care a scazut participatia la 19%;
– si poate cel mai grav lucru, ca 10% din PIB este adus de IMM-uri si 90% de corporatii, de aceea statul se comporta delicat cu acestea.

Cu alte cuvinte, RMGC a negociat in favoarea sa un contract cu statul roman, caz care nu a interesat niciun politician pana acum. Mai apoi, printr-un artificiu contabilicesc, la o adunare a actionariatului unde statul era minoritar (35%) s-a decis scaderea participatiei acestuia la 19%. Cum a reactionat statul roman? In niciun fel. Sau la fel cum a facut-o in cazul tranzactionarii certificatelor verzi sau Rompetrol.

De amintit ca acest contract nu i se pot imputa guvernului Boc sau lui Traian Basescu, dar ce s-aintamplat arata cum statul este usor calarit de corporatii, in timp ce calareste usor IMM-urile la care principalii detinatori sunt cetatenii sai: „daca iei 4% redeventa din profit pentru exploatarea resurselor de la o companie cum este RMGC sau Sterling Resources in cazul Marii Negre, de ce incasezi 16% din profit, de 4 ori mai mult, de la celelalte firme din tara ta? Sau de ce incasezi 24% TVA pe operatiunile comerciale ale cetatenilor si firmelor din tara ta?„

Fie, ca sa pastrezi echilibrul, ridici redeventa la 16% in cazul Rosia Montana, fie scazi taxele si impozitele pentru populatie si firmele din Romania, ceea ce acum cred sincer ca nu se poate. Si atunci, daca ai un contract prost, inechitabil fata de restul mediului de afaceri, cu beneficii mici la bugetul de stat si cu consecinte grave pentru mediu, de ce sa sustii un astfel de proiect cum este Rosia Montana?

Iata cum Traian Basescu, poate neconsiliat corect, a pus carul in fata boilor si, in loc sa faca presiuni pentru negocierea unui nou contract, a facut lobby pentru o corporatie suspectata de a face presiune in zona Rosia Montana si infiintata de un personaj cu un trecut dubios cum este Frank Timis. Pentru ca intrebarea fireasca atunci cand cineva se pozitioneaza pe partea baricadei care clar are de castigat dintr-un contract negociat prost pentru stat este „el ce are de castigat?„

Iar imaginatia, cand nu exista raspunsuri clare, va umple golul cu zeci de ipoteze, multe dintre ele dezavantajandu-l pe Traian Basescu, dar mai ales punand sub semnul intrebarii si unele proiecte bune pe care le-a inceput si le-a lasat neterminate precum reducerea numarului de parlamentari, reorganizarea administrativa a tarii sau modificarea Constitutiei.