Suntem un popor de inspectori fiscali. La ce ne foloseste?

O cititoare comenteaza un articol pe tema impozitarii, publicat in varianta online a unui ziar generalist. E impropriu spus „comenteaza”, pentru ca de fapt postarea seamana cu un denunt.

Stie ea o unitate de coafura „plina tot timpul”, unde nu se elibereaza bonuri fiscale. Iar coafezele de acolo „au reusit sa isi cumpere foarte multe lucruri” intr-un timp scurt. Ca sa fie mai convingatoare, cititoarea numeste si cartierul unde ziua in amiaza mare sunt savarsite acele acte de evaziune fiscala. Doar-doar o citi vreun lucrator de la Garda Financiara si ii va veni ideea sa faca o ancheta in zona.

Un alt comentator sesizeaza ca „avocatii, medicii privatizati si in general toti practicantii de meserii liberale incaseaza niste sume de la clienti si declara alte sume la impozitare”.

Cu atatia inspectori fiscali pe baza de voluntariat, e de mirare ca economia neagra atinge o treime din produsul intern brut. Sau poate nu e de mirare.

Jucatori din toate pietele se plang ca avem un sistem de impozitare greoi, ca taxele sunt multe si sufocante si ca nu mai fac fata avalansei de controale venite de la o gramada de institutii. Si atunci, fiecare se descurca asa cum poate, adica „da un ban acolo unde trebuie”, ca sa scape de toate aceste batai de cap.

Putem sa tragem de urechi coafeza care nu taie bon sau avocatul care declara un tarif mai mic decat cel incasat. Dar asa nu facem decat sa „carpim” bugetul si sa mergem inainte pe acelasi drum birocratic si pagubos.

In trecutele campanii electorale, parlamentare si prezidentiale, ni s-au promis stimularea mediului de afaceri si simplificarea procedurilor de plata a taxelor. Acum aflam doar ca ne asteapta un nou an de criza si ca vom strange iar cureaua.