TATAL NOSTRU care esti în ceruri…

Statul nu stie sa faca afaceri. Statul nu stie sa faca nici agricultura. Statul nu stie sa faca nici industrie si nici turism. Realitatea aceasta a fost dovedita atat in epoca pre-decembrista cat si in „era noua”.

Atunci care-i rolul statului in acest puzzle pe cat de simplu pe atat de complicat? Statul, prin intermediul organelor sale, are rolul de a nu deranja mediul de afaceri.

Rolul guvernului este de a crea ambianta propice care sa incurajeze investitiile. Ambianta consta, in primul rand, in crearea unei infrastructuri moderne, „atat in cer cat si pe pamant”, precum in rugaciunea „TATAL NOSTRU”. Dar prin aceasta guvernul a inteles ca trebuie sa astepte sa-i pice ceva din cer, iar acel ceva nu pica si nu va pica niciodata, caci „Dumnezeu iti dar nu-ti baga si-n traista”.

Ok, guvernul nu are bani sa faca sosele, guvernul nu are bani sa faca conducte de apa potabila sau canalizari. Atunci cum ar vrea guvernul ca mediul privat sa faca industrie? In nicio industrie nu poti duce apa cu galeata la strada si s-o versi in mijlocul drumului. Sau poate guvernul crede ca acest lucru este posibil.

Necesitaile Romaniei sunt imense, fapt care creaza mari oportunitati de investitie. Sistemul de guvernamant, stabil, in ciuda greselilor care se fac, constituie o tentatie in plus pentru mediul de afaceri. Bugetele alocate Romaniei de catre Uniunea Europena pot constituii motorul care ar putea angrena toata economia nationala, insa nu s-a gasit cineva care sa invarta cheia care ar urma sa porneasca acest motor.

A vinde intreprinderile de stat nu inseamna a vinde tara. A cesiona exploatarea zacamintelor naturale nu inseamna jaf la drumul mare. A pune bazele unor parteneriate public-private nu inseamna o recunoastere a incapacitatii noastre.

Romania a avut parteneriate public-private cu strainatatea inca din ani ’60. Cine nu-si aduce aminte de filmele de coproductie romano-franceza cu artistii lor si caii nostri? Nu erau si acestea parteneriate??!! Si…, aceste filme nu erau reusite? Nu le vizionam cu placere?

Acelasi sistem trebuie adoptat si acum. Noi sa punem „la bataie” ce avem, adica oportunitati, iar partenerii nostri sa contribuie cu know how-ul care noua ne lipseste.