Tzepeche Mode; planificarea in criza, intre rateuri si oportunitati

Pentru ca urma sa primeasca vizita unei brunete deosebite, un tanar nesigur a cerut de la medic un stimulent pentru seara respectiva. Revazandu-se cu medicul peste o vreme, acesta se intereseaza de impactul medicamentului.
– A avut efect? Cum ti-a a fost?
– Exceptional, super, o data in hol, o data in baie, de patru ori in dormitor si apoi inca o data iar in hol…
– Si ea? Cum s-a simtit?
– Ea? Eh, a aparut ceva si n-a mai venit…

Greu de planificat ceva in vremurile astea de criza. Planul trupei Depeche Mode n-a iesit, fanii s-au simtit usor tzepuitzi… In afaceri, regulile jocului se schimba de la o zi la alta, piata se misca accelerat si fara noima, competitia isi schimba ierahia de dimineata pana seara, furnizorii traditionali crapa, in altii noi cum sa ai incredere… Chiar si clientii iau decizii fara sens, de la „nu mai cumpar nimic pana nu se stabilizeaza lucrurile” pana la incredibile achizitii de impuls pe care nu le-ar fi facut niciodata daca ar fi avut timpul si posibilitatea unei decente informari prealabile.

Planificarea, ca rol managerial, are acum alte mecanisme decat in urma cu cateva luni. Am face bine sa deslusim iute aceste mecanisme noi, pentru ca lucrurile o sa mai stea asa aiurite inca o vreme.

Planificarea in criza trebuie sa tina cont de cel putin doua trasaturi distincte ale noii realitati, care reclama efort suplimentar in tot atatea noi directii: predictibilitate scazuta si, respectiv, oportunitati incredibile. La o judecata a valorii, cele doua atribute se contrabalanseaza reciproc. Deci s-a schimbat o stare de echilibru (cea dinainte de recesiune si criza) cu alta stare de echilibru, mai dinamic si in care extremele s-au distantat mult. Asta e o veste buna: o stare de echilibru, chiar si dinamic, e administrabila. Numai ca setul de aptitudini pe care le cere noua realitate din partea managerilor este altul: cand abia invatasem cum sa ne tinem echilibrul si sa mergem binisor cu ATV-ul pe asfalt, trebuie sa invatam – si anume din mers – cum sa alergam cu motocicleta pe noroi. Si fara sa cadem prea des, daca se poate… Morala e ca o cursa pe patru roti pe asfalt se castiga intr-un fel iar una pe doua roti si pe noroi in cu totul alt fel. A face in continuare ceea ce a tot facut pana acum este reteta sigura pentru manager de a-si duce firma in bucluc si pe sine in vizorul patronului.

Si atunci, ce „altceva” ar trebui sa faca managerul pentru a planifica operatiunile, vanzarile, marketingul, finantele firmei pentru noua realitate?

Predictibilitate scazuta
Managerul trebuie sa devina mult mai preocupat de scenarii alternative. Mai ales de cele cu rezultat nefavorabil. Analizele „What If” trebuie sa ocupe suficient de mult din timpul managerului in aceste vremuri. La fel studierea de cazuri similare cu ale companiei sale, pentru a vedea ce au facut altii, ce le-a mers si ce nu, unde au gresit si cum pot fi evitate greselile din timp. Desigur ca nu e nici usor nici rapid de accesat atatea informatii despre altii. Nu mai vorbim de procesarea informatiilor si trasul de invataminte. Cel mai eficient e sa invatam din experientele altora. Pentru asta sunt buni consultantii cu experienta: sa-si impartaseasca experientele, gata traduse in invataminte aplicabile imediat.

Oportunitati incredibile
In aceste vremuri de entropie maxima, managerul trebuie sa creada cu tarie in sansa sa. Instinctele bune isi arata acum adevarata valoare. Entropie mare inseamna imediat ciocniri multe intre variabile si, deci, nenumarate noi oportunitati. Unele absolut improbabile. Pentru ele, managerii au la indemana programe intensive de pregatire practica pentru a-si forma un mecanism de analiza rapida si de identificare a oportunitatilor. Scoala austriaca este recunoscuta pentru precizia metodelor in acest domeniu. Managerii bine antrenati pot obtine succese incredibile in astfel de conditii, de invalmaseala maxima; ei pot arde etape bune in dezvoltarea companiei sau in accesul in piete sau la clienti noi, altfel inaccesibili in vremuri „de pace” si echilibru static. Cu curaj si abandonand foste inhibitii, managerul are acum sansa de a alcatui si lansa propuneri de afaceri care sa nimereasca – in plin si unde e carnita mai moale – o audienta care pana acum cateva luni se proteja imperial de orice sacaiala dar care acum, cand nimeni nu mai e scutit de la clatinare, ia in considerare orice varianta posibila de stabilizare.

Ne place sa credem ca pentru tipul din introducere seara a iesit bine. Prevazator, a vorbit si cu blonda de luna trecuta si a ramas ca o suna el pe seara in caz ca n-are program; apoi, urcand scarile, si-a zis ca acum e momentul sa indrazneasca sa le invite pe cele doua studente care stau cu chirie deasupra. Ele chiar s-au bucurat de ocazie. De sapte ori.