Un referendum”a la Murphy”

Daca nu poti sa-i convingi, zapaceste-i. Murphy avea dreptate. Asa se face politica in ziua de azi. O idee buna la baza se transforma intr-o aiureala cat ai zice „peste” si cetateanul nu poate face absolut nimic. Decat sa priveasca, poate sa zambeasca si, obligatoriu, sa plateasca.

Referendumul pentru legea Capitalei este o idee buna pentru ca ar putea ajuta la clarificarea unei probleme care tine Bucurestiul pe loc: divizarea administratiei in 7 directii diferite pentru acelasi oras.

Un referendum in sine nu este suficient daca nu devine lege si poate sa insemne doar timp pierdut si „abureala politica” (vezi referendumul „lui Basescu” pentru reducerea numarului de parlamentari). Insa un referendum este totusi un pas pe drumul indeplinirii vointei populare, asa ca ideea in sine este pozitiva, mai ales ca problema este foarte serioasa.

Situatiile absurde de genul „strada e a Primariei Capitalei, trotuarul al primariei de sector” dau apa la moara disputelor politice si tin pe loc proiecte de infrastructura sau, pur si simplu, masuri edilitare simple. Razboaiele dintre primarii de sector si cel general sunt rareori constructive. Din 7 primari, unii sunt mai iubiti, altii mai criticati, dar niciunul nu are puterea sa duca lucrurile din punctul A in punctul B. E o situatie de sah etern intre tablagii, pentru ca a-i compara cu jucatorii de sah pe niste primari care n-au rezolvat nici dupa 20 de ani problema cainilor de pe strazi este cu siguranta o impietate.

O idee buna, cea a chestionarii bucurestenilor in vederea rezolvarii unei probleme spinoase, s-a transformat insa rapid intr-un circ pe bani multi. In loc ca referendumul sa intrebe un singur lucru, dar clar („Vreti un singur primar in loc de 7?”), ne-am trezit cu 7 intrebari, dintre care vreo 3 sunt irelevante si alte 3 neclare, poate ca semn al haosului care domneste in administratia bucuresteana.

Cele sapte intrebari sunt: „Sunteti multumit de modul in care s-a dezvoltat Capitala?”, „Va doriti o Capitala cu 6 sectoare si 7 administratii?”, „Va doriti o Capitala cu 6 sectoare si o singura administratie?”, „Sunteti multumiti de curatenia in Bucuresti?”, „Va doriti o arhitectura unitara pentru tot Bucurestiul?”, „Sunteti de acord cu reducerea cheltuielilor aparatul din administratia Bucurestiului?” si „Sunteti de acord ca Bucurestiul sa fie condus de primarul general alaturi de CGMB?”.

Cu ce poate schimba situatia daca bucurestenii vor raspunde da sau nu la intrebari ca „Sunteti multumiti de curatenia in Bucuresti”? Ce concluzie se poate trage din lamurirea intrebarii cu privire la dorinta oamenilor de a se reduce sau nu cheltuielile? Numai cei 29 de consilieri ai majoritatii PDL-PNG-PRM care au aprobat lista celor 7 intrebari ar putea raspunde. Totusi, la cea mai simpla intrebare nu s-a inghesuit nimeni sa raspunda. De ce se descurca Parisul cu un singur primar? Sau New-York-ul?

Disputele politice de genul „Oprescu se bate cu Udrea pentru putere” nici macar nu-si au rostul. Aici vorbim de o structura care, odata pusa la punct, va functiona timp indelungat, independent de cine este la putere intr-un mandat sau altul. Indiferent cat de corupti sunt unii, altii, sau toti laolalta, structurile trebuie puse la punct. Mai departe este treaba corpurilor de control sa vada cum se cheltuiesc banii, si a justitiei sa dea verdicte in caz de abuz. Dar fara structura corecta, vom ramane mai departe in confuzia noastra cea de toate zilele si ne vom intreba cum de mai este posibil ca in anul 2011 primarii sa isi mascheze incompetenta dand vina pe ceilalti primari care le blocheaza proiectele.

Pana la lamurirea situatiei, mai este. Deocamdata avem o singura certitudine. Se pregateste un referendum neclar, costisitor si ineficient. Dac-ar fi sa-l ascultam pe Murphy, chiar ca vom zambi amar. „Ce incepe bine, se termina prost. Ce incepe prost, se termina si mai prost”.