Una din farsele pietei muncii

Una din farsele pietei muncii

Rand pe rand, mai multe domenii de activitate au fost „vedetele”. Importanta economistilor s-a bazat pe „decaderea zeilor ingineri” la inceputul anilor 90. Informaticienii s-au dovedit, devenind „aitisti”, lumea de elita, buna de emigrat in Canada dar si de platit regeste pe o piata a muncii romaneasca care se adapta incet incet la realitatea occidentala. Mai apoi, ocupatiile s-au transformat in profesiuni si posturi si a venit randul „vanzatorilor”, mai apoi al oamenilor de marketing, al publicitarilor si, desi mi se pare groaznic cum suna, al haserilor. Mai noi, inginerii proiectanti sunt banuiti c-au disparut intentionat si au provocat o „penurie” in multinationalele care cauta costuri bune in Romania. Se pregatesc „internautii”.

Piata muncii s-a reglat din mers. Din pacate, reflexul principalilor actori – universitati sau companii a fost sa se supuna neconditionat nevoilor imediate, sa conceapa cifre de scolarizare umflate si nivele de salarizare ametitoare, factor fals de atragere. Si nu de putine ori, pe cat de mare a fost „explozia”pe atat de mare se anunta sau s-a petrecut caderea.

Din fericire, Romania inca nu a trait o „cadere ocupationala” masiva (derapajele au fost mai degraba pe criterii de varsta, sex, asezare geografica, „plati compensatorii” etc.). Nu a trait o astfel de cadere datorita tineretii pietei muncii functionale. Din pacate, astfel de momente urmeaza, datorita entuziasmului celor ce participa la aceasta piata de a se alinia la „tendintele vremii”. Acest entuziasm va provoca in viitor cariere profesionale „frante”, oameni de 30 de ani, cu succese masive intr-un anumit domeniu, cu o recunoastere materiala excelenta care nu-si mai gasesc locul la acelasi nivel de glorie si bani datorita saturatiei din piata. Unii vor reusi sa se reconverteasca la alte lumii profesionale de glorie, altii isi vor trai esecul nestiuti, „umfland” lumea afacerilor mici, la limita de jos a productivitatii.

Si toate astea dintr-un simplu motiv: un dezechilibru pe termen lung al pietei muncii este tratat ca un simptom de rezolvat prin pastila „salarii mari petru cei mai cautati specialisti”. Si totusi, traim intr-o lume care invata, si sa speram c-o face repede. Strategiile de formare ale viitorilor specialisti vor fi adaptate la prognoze realiste dar nu vor ocoli elementul „vocatie”, probabil singurul care asigura cu certitudine succesul in cariera. Sistemele de recompensare se vor indrepta spre „ancore” mai solide de atragere si de mentinere decat mitul lui „iti dau dublu numai ca sa vii la mine”.