Valea Iadului – colt de rai

Cand renunti la iPod pentru a-ti obisnui urechile cu repezisurile Crisurilor, cand nu mai privesti fara a vedea si incerci sa zaresti dincolo de valul muntilor, se schimba si vorba si fetele oamenilor, devenind domoale si inmuiate de ploi. Aici ploua mai tot timpul, spun localnicii si te gandesti surazand ca traiesc ca la Londra.[img=114]detaliu Valea Iadului[/img]

In valea dintre muntii Padurea Craiului si muntii Poplis, a coborat o parte dintre remeteni pentru a construi cateva pensiuni si pastravarii si pentru a lucra la hidrocentrala de la Lacul Dragan. Prima atestare a asezarii dateaza din anul 1406, dar oamenii se stiu aici de la rascoala lui Horea, la care stramosii lor au participat direct. Alaturi de romani traiesc maghiari, sarbi si slovaci adusi in jurul anului 1900 la constructia caii ferate Gura Iadului- Stana de Vale si la exploatarile forestiere sau ale bauxitei. [img=111]Valea Draganului[/img]
Potrivit lingvistilor, originea numelui Remeti vine din cuvantul maghiar remethi, care inseamna sihastru, dar localnicii cred ca vine de la rimet, care inseamna mistret, animal care inca le mai strica culturile. [img=112]Casuta cu licheni[/img]

Cea mai cunoscuta pastravarie din Remeti apartine de Romsilva si aprovizioneaza pensiunile, turistii, dar si hipermarketurile din zona centrala si de vest a tarii cu pastrav indigen, curcubeu si fantanel. Pretul unui kilogram de pastrav viu, cumparat la poarta pastravariei este de 12 lei si ai bucuria de a-l pescui personal. Cinci pastravarii particulare , aflate in diferite stadii de constructie, din fonduri nerambursabile si care se aprovizioneaza cu puiet indigen de la Romsilva, sunt noi afaceri in zona, care necesita o investitie mare la inceput, de cel putin 70.000 de euro. Profitul, reinvestit in primii doi ani pentru cumpararea de instalatii, poate ajunge pana la 50.000 de euro in al treilea an. [img=113]Cascada Valul Miresei[/img]

Pe ulitele satului vuiesc masini de teren, ATV-uri sau motociclete care poposesc aici o noapte inainte de a pleca la un drum care nu este atat de palmares cat pentru bucuria sufletului. Trecut pe harta, drumul dintre Remeti si Valea Iadului, este singurul care iti aminteste de iad, dar numai pentru masini (de parca asta n-ar fi de ajuns), natura insa te duce intr-un paradis salbatic. Albastrul intens al apei care se imbina cu verdele padurii de brazi si fagi, peretii muntelui abrupti si calcarosi, apa care se repede navalnic, copacii care te ameninta cu radacinile iesite din stanca si zapada care pastreaza urmele frigului iti taie rasuflarea, o data pentru ca aerul este foarte tare si din nou pentru ca inima doreste sa se umple de aceasta frumusete la fel de repede cum o face privirea.[img=110]Valea Draganului[/img]

Pasari sau iepuri trec neregulamentar drumul spre lac, iar tu iti doresti sa nu se termine niciodata sau sa o iei de la capat. Drumul e mai mult pustiu pentru ca sunt putini cei care se aventureaza in cheile inguste ale vaii Iadului, care creeaza repezisuri si cascade, iar intalnirea cu o alta masina poate sa fie o adevarata problema. Aproape de capatul lacului dai de cascadele Iadolina, cu o cadere de apa in mai multe trepte si de Valul Miresei, ce varsa lacrimile nuntasilor care si-au pierdut mireasa pe aceasta stanca.