Ce se întâmplă în noaptea de Sânziene, 24 iunie. Obiceiuri, tradiții și mituri de Drăgaică

Ce se întâmplă în noaptea de Sânziene. Sărbătorită în plină vară, pe 24 iunie, ziua Sânzienelor este considerată a fi şi momentul cel mai bun pentru culegerea plantelor de leac, dar şi de descântec. În Noaptea de Sânziene femeile culeg flori şi ierburi care vor fi folosite contra bolilor şi altor rele, scrie Româniatv.net.

Ce se întâmplă în noaptea de Sânziene

Legendele spun că sânzienele, nişte fete foarte frumoase, care trăiesc prin păduri sau pe câmpii, se prind în horă şi dau puteri magice plantelor. Aceste zâne bune, dacă sunt sărbătorite cum se cuvine, fac culturile să rodească, dau prunci sănătoşi femeilor căsătorite, înmulţesc păsările şi animalele şi tămăduiesc bolnavii. În schimb, dacă oamenii nu le sărbătoresc cum se cuvine, ele se supără şi devin asemenea zânelor rele cunoscute în popor drept iele sau rusalii.

În noaptea de Sânziene se fac focuri în care se aruncă substanţe cu arome puternice, băieţii agită făclii, se strigă şi se cântă din bucium. Localnicii din satul bistriţean Maieru păstrează obiceiul vechi de câteva sute de ani ca, în ajunul sărbătorii de Sânziene, să aprindă focuri prin care sar pentru a se purifica.

Practicile legate de cunună, aprinderea unei torţe de către flăcăi, torţă numită “făclia de Sânziene“, alte caracteristici specifice Sânzienelor, îi îndreptăţesc pe etnologi şi folclorişti să considere această sărbătoare drept una a Soarelui.

Citește și: O nouă sărbătoare în România. Klaus Iohannis a semnat decretul

Tradiții și obiceiuri de Sânziene

În noaptea de 23-24 iunie, fetele obișnuiesc să pună sub pernă flori de sânziene, în speranţa că astfel îşi vor visa ursitul. Atât fetele, cât şi femeile îşi puneau în păr sau în sân floarea, pentru a atrage atenţia asupra frumuseţii lor.

Femeile căsătorite îşi înfăşurau mijlocul cu flori de sânziene sau tulpini de cicoare, pentru a nu avea dureri la muncile câmpului.

Din spicele de grâu, sânziene şi alte plante, fetele îşi făceau cununi cu care se împodobeau şi jucau dansul Drăgaicei. Acest dans era pentru belşug, precum şi pentru protecţia gospodăriilor şi ogoarelor. În tradiţia populară, se credea că, odată cu Drăgaicele, juca şi Soarele la amiază, astfel că el stătea mai mult pe cer decât de obicei.

De Sânziene, potrivit tradiției din bătrâni, este cel mai potrivit să culegi ierburi medicinale. În noaptea de dinaintea sărbătorii, femeile merg să culeagă flori și plante pe care le vor folosi pe parcursul anului la diferite afecțiuni, dar și pentru a alunga răul din locuințe.

Drăgaicele intensifică parfumul florilor, măresc puterea tămăduitoare a plantelor de leac. În plus, apără copiii de boli, cresc bobul grâului ori sporesc rodul pământului. Tot ele înmulțesc păsările cerului, aduc femeilor prunci frumoși, iar fetelor mari, ursitul.

În unele zone, fetele își fac coronițe din Sânziene, pe care le lasă peste noapte în grădini sau în locuri curate. Dacă dimineața găseau coronițele pline de rouă, era semn sigur de măritiș în vara care începea.

Gospodarii încearcă să afle care le va fi norocul la animale, tot cu ajutorul florilor de Sânziene. În seara din ajunul sărbătorii agață cununi de Sânziene la colțul casei orientat către răsărit și dacă, a doua zi, în coronițe este prins păr de la anumite animale sau puf/ pene de la păsări consideră că anul va fi bun mai ales pentru acestea.

Florile culese în ziua de Sânziene sunt prinse în coronițe sau, legate în formă de cruce, sunt duse la biserică, unde sunt sfințite.

Pentru a scăpa de boli, fetele și femeile se scaldă în ape curgătoare. Iar pentru a se umple de fertilitate, femeile trebuie să se tăvălească dezbrăcate în rouă, dimineața, înainte de răsăritul Soarelui.

Pentru alungarea spiritelor malefice, de sărbătoarea Sânzienelor se aprind focuri în care se aruncă substanțe puternic mirositoare. Pentru pomenirea morților se fac pomeni îmbelșugate se pun flori mirositoare pe morminte.