Ion Iliescu, una dintre cele mai marcante și controversate personalități ale istoriei postdecembriste, continuă să fie un subiect intens dezbătut în spațiul public, scrie Mediafax.
Fost președinte al României în trei mandate (1990–1992, 1992–1996 și 2000–2004), Iliescu a fost atât martor, cât și protagonist al marilor schimbări prin care a trecut România, de la Revoluția din 1989 până în primele decenii de democrație.
Dincolo de polemicile legate de moștenirea sa politică, există și aspecte mai puțin cunoscute ale vieții și carierei sale, relatează descopera.ro.
Te-ar mai putea interesa: Augustin Lazăr, mesaj după moartea lui Ion Iliescu: „Justiția a fost ținută din scurt. România nu are un Președinte judecat pentru infracțiuni contra umanității”
1. Originea dintr-o familie de activiști: Ion Iliescu s-a născut la 3 martie 1930, în Oltenița. Tatăl său, Alexandru Iliescu, mecanic de locomotivă, a fost un activist comunist, închis de regimul burghezo-moșieresc. În închisoare, Alexandru Iliescu l-a cunoscut pe Nicolae Ceaușescu:
„Ceaușescu, în tinerețea lui, l-a cunoscut pe tatăl meu. Era în relații mai apropiate cu fratele mai tânăr al tatălui meu. El m-a tratat cu simpatie, m-a încurajat, m-a sprijinit, el m-a propulsat, în 1971, ca secretar general al Comitetului Central. Am fost ministru pentru Problemele Tineretului”, spune Ion Iliescu.
Mama lui Ion Iliescu, Maria Dumitru Toma, era, conform informațiilor preluate de presă, de origine bulgară, aparținând neamului căldărarilor, nu vorbea fluent româna și nu a beneficiat de o educație formală. De asemenea, Maria Toma și-a abandonat fiul când acesta avea doar un an, din acel moment destinele celor doi fiind rupte definitiv.
„Am petrecut primii 16 ani din viață alimentat de ideea că comunismul va aduce fericirea celor umili și le va reda demnitatea”, a scris Iliescu într-una din cărțile sale de memorii.
:format(webp):quality(100)/https://www.dailybusiness.ro/wp-content/uploads/2025/08/nicolae-ceausecu-1024x614.jpg)
2. Studii de inginerie în URSS: Între anii 1950 și 1954, Ion Iliescu a urmat cursurile Institutului Energetic „M. E. Krjijanovski” din Moscova. Această etapă s-a dovedit esențială în formarea sa profesională și politică, contribuind la consolidarea unor relații importante cu lideri internaționali, printre care Li Peng, fost coleg de grupă și prieten, care avea să devină ulterior prim-ministru al Republicii Populare Chineze (1980–1990), precum și cu oficiali români influenți, ce aveau să joace un rol semnificativ în cariera sa ulterioară.
3. Cariera politică a lui Ion Iliescu a debutat la vârsta de 18 ani, când, inspirat de modelul uniunilor studențești, a înființat Asociația Elevilor din România. Parcursul său în structurile de conducere ale Partidului Comunist a fost rapid: în 1965 a devenit prim-secretar al Comitetului Central al Uniunii Tineretului Comunist (UTC), poziție care l-a consacrat drept lider al tineretului comunist. În 1967 a fost numit ministru pentru problemele tineretului, funcție pe care a deținut-o până în 1971.
4. Temându-se de influența tot mai mare a lui Ion Iliescu, Nicolae Ceaușescu a decis să îl îndepărteze din cercul restrâns al puterii, trimițându-l să ocupe funcții la nivel local: președinte al Consiliului Județean Timiș (1971–1974) și, ulterior, al celui din Iași (1974–1979). Deși astfel marginalizat, Iliescu a rămas suficient de apropiat de regimul comunist pentru a fi implicat în activități personale ale dictatorului, însă fără o poziție politică semnificativă.
5. Ion Iliescu și-a întâlnit viitoarea soție, Nina Șerbănescu, în adolescență. Ea era elevă la Liceul „Iulia Hașdeu” din București, iar el studia la Liceul „Sfântul Sava”. Iliescu a remarcat-o pe Nina în timpul unui meci de volei, în care aceasta juca. Relația lor s-a consolidat în perioada studenției la Moscova, iar pe 21 iulie 1951 cei doi s-au căsătorit.
6. Fiul neoficial. Ion Iliescu a fost tutore și mentor pentru Mihai Bujor Sion, născut la începutul anilor 1970. Iliescu s-a implicat în creșterea și formarea acestuia după ce părinții lui Sion au murit într-un accident de avion, în 1974. De-a lungul timpului, Mihai Bujor Sion a fost căsătorit cu actrița Ioana Pavelescu și a ocupat diverse funcții publice în perioada mandatelor lui Iliescu – printre care șef al Cancelariei Prezidențiale, consilier prezidențial pe probleme economice și diplomat al MAE timp de două decenii, activând ca însărcinat cu afaceri sau consul în Bangkok, Manila, Los Angeles și Dubai.
:format(webp):quality(100)/https://www.dailybusiness.ro/wp-content/uploads/2025/08/Mihai-Bujor-Sion-1024x614.jpg)
7. Pasiunea pentru teatru: Potrivit relatărilor din presă, prima piesă de teatru pe care a văzut-o Ion Iliescu a fost „Omul cu Mârțoaga”, în anul 1938, la Teatrul „Muncă și Voe Bună” din strada Uranus. Spectacolul a fost regizat de Ion Ciprian, iar rolul principal a fost interpretat de apreciatul actor Grigore Vasiliu-Birlic.
8. Prima ieșire din țară a lui Ion Iliescu nu a fost către Moscova, ci în Albania. În 1947, a făcut parte dintr-un grup de elevi români trimiși de autorități pentru a sprijini construirea primei căi ferate albaneze.
9. Marginalizarea politică: În a doua parte a anilor ’70, relația dintre Iliescu și Nicolae Ceaușescu s-a degradat vizibil. Ca urmare, Iliescu a fost trimis să conducă Comitetul Județean al PCR Iași, o funcție considerată inferioară față de cele ocupate anterior. Ulterior, a fost numit director al Editurii Tehnice, o poziție fără influență politică majoră.
10. Familiarizarea cu mecanismele partidului: Experiența acumulată în funcțiile de conducere din cadrul Partidului Comunist i-a oferit lui Ion Iliescu o perspectivă clară asupra modului în care funcționa regimul. Această înțelegere a avut un rol esențial în desfășurarea evenimentelor din decembrie 1989.
11. Pe 22 decembrie 1989, Ion Iliescu a apărut la Televiziunea Română, unde a anunțat oficial formarea Frontului Salvării Naționale (FSN). Prezența sa în prim-planul Revoluției a stârnit încă de la început suspiciuni. Pentru unii, FSN nu a reprezentat o ruptură autentică față de vechiul regim, ci mai degrabă o reformulare a structurilor comuniste sub un nou nume și cu o imagine diferită.
12. Ion Iliescu a avut o copilărie activă, în care sportul a ocupat un loc important. A practicat mai multe discipline, printre care fotbal, volei, patinaj, schi și tenis de masă. Dintre toate, fotbalul a rămas preferatul său, fiind „sportul cel mai popular şi cel mai accesibil” în acea perioadă.
13. Cavoul său era pregătit din timp – Potrivit publicației Life, Ion Iliescu își amenajase locul de veci cu ani înainte. Construit din marmură neagră, cavoul este situat în cimitirul ortodox Sfânta Vineri din București.
14. Pasiunea pentru lectură și artă: Deși și-a dedicat cariera politicii și ingineriei, Iliescu a fost un cititor pasionat. A deținut o bibliotecă impresionantă și a manifestat un interes deosebit pentru artă, în special pentru pictură, fiind un colecționar modest.
15. A susținut public condamnarea invaziei Cehoslovaciei din 1968. În ciuda studiilor la Moscova și a legăturilor cu Uniunea Sovietică, Ion Iliescu s-a aliniat deciziei lui Nicolae Ceaușescu de a condamna public invazia Cehoslovaciei de către trupele Pactului de la Varșovia. Această condamnare, un act rar de sfidare a Moscovei, a reprezentat o mișcare strategică a regimului român, iar Iliescu, în calitate de secretar al Comitetului Central al UTC, a susținut-o, consolidându-și temporar poziția în partid.
România, sub Nicolae Ceaușescu, a fost singura țară din Pactul de la Varșovia care a condamnat invazia Cehoslovaciei – 21 august 1968, o poziție neobișnuită și riscantă, având în vedere că până atunci România rămăsese relativ aliniată cu URSS.
16. După ce a fost marginalizat de Ceaușescu, s-a angajat cercetător. În perioada în care a căzut în dizgrația lui Nicolae Ceaușescu, Ion Iliescu nu a dispărut complet din viața publică. A fost eliberat din funcția de membru al Comitetului Central al PCR la 22 noiembrie 1984 și din cea de președinte al Consiliului Național al Apelor, fiind numit director al Editurii Tehnice, poziție pe care a ocupat-o până în decembrie 1989.
17. O conexiune familială indirectă cu Ana Pauker. Mama vitregă a lui Ion Iliescu, Maria P., cu care tatăl său s-a recăsătorit, a lucrat o perioadă ca menajeră și bucătăreasă a Anei Pauker. Această legătură familială îl apropia pe Iliescu de unul dintre cele mai influente și temute personaje din Partidul Comunist Român după 1944.
:format(webp):quality(100)/https://www.dailybusiness.ro/wp-content/uploads/2025/08/dacia-zambetul-lui-iliescu-1024x614.jpg)
18. Dacia poreclită „Zâmbetul lui Iliescu”. Ultima versiune a modelului Dacia 1310, lansată în 1999, a primit această poreclă datorită designului farurilor și măștii frontale, care semănau cu expresia facială a președintelui. Numele a fost dat de angajații Dacia, care ironizau astfel contrastul dintre aspectul „vesel” al mașinii și salariile lor modeste.
19. În 2018, procurorii români l-au acuzat pe Ion Iliescu de crime împotriva umanității, reproșându-i că nu a reușit să prevină moartea civililor în timpul Revoluției sângeroase din 1989 (când peste 1.100 de persoane și-au pierdut viața, în special după căderea lui Nicolae Ceaușescu) și că a răspândit informații false prin mass-media, provocând panică. Iliescu a respins aceste acuzații, numindu-le „o farsă”.
Dosarul a fost ulterior suspendat, însă în aprilie 2025 procurorii Secției parchetelor militare l-au trimis în judecată pentru infracțiuni contra umanității, în legătură cu Mineriada din 13-15 iunie 1990.
20. După încheierea mandatului de președinte al României, Ion Iliescu nu s-a retras complet din viața publică. A deținut timp de aproape două decenii funcția de președinte onorific al Partidului Social Democrat (PSD), păstrând astfel o influență simbolică și menținându-se o personalitate importantă în partidul pe care l-a fondat, însă fără putere executivă.
Te-ar mai putea interesa: Ce pensie de urmaș ar putea primi Nina Iliescu după moartea fostului președinte. Suma este una considerabilă