Vacanțele devin mai scumpe. Tot mai multe orașe introduc sau cresc taxele de cazare din 2026

Tot mai multe orașe din întreaga lume introduc sau majorează taxele de cazare pentru turiști, începând cu anul 2026, în ciuda faptului că vizitatorii contribuie deja substanțial la economiile locale prin cheltuieli pentru hoteluri, restaurante, transport și atracții. Fenomenul este prezent în Europa, America de Nord și Asia și este justificat de autorități prin nevoia de a combate supraturismul, de a proteja infrastructura urbană și de a finanța servicii publice afectate de fluxurile mari de vizitatori.

Te-ar mai putea interesa și: Locurile ideale pentru vacanțele din 2026, în funcție de zodie. Notează-le și fă-ți rezervare!

Vacanțele devin mai scumpe. Tot mai multe orașe introduc sau cresc taxele de cazare din 2026

Administrațiile locale din numeroase destinații populare au anunțat noi taxe sau creșteri semnificative ale celor existente, ca parte a unei strategii mai ample de gestionare a presiunii turistice. Oficial, scopul acestor măsuri este dublu: pe de o parte, descurajarea turismului excesiv în perioadele de vârf, iar pe de altă parte, finanțarea infrastructurii suprasolicitate, a serviciilor publice și a proiectelor de conservare a patrimoniului.

În România, Guvernul a aprobat introducerea unei taxe turistice pentru București, în pofida criticilor formulate de industria ospitalității. Începând cu 2026, turiștii care se cazează în Capitală vor plăti 10 lei pe noapte, echivalentul a aproximativ 2 euro. Taxa va fi colectată direct de hoteluri sau de platformele de rezervare online, precum Airbnb, pentru toate rezervările efectuate începând cu anul viitor. Autoritățile susțin că o parte din fonduri va fi utilizată pentru promovarea Bucureștiului ca destinație turistică, însă hotelierii avertizează că noua taxă ar putea afecta competitivitatea orașului.

În Marea Britanie, legislația va permite, din 2026, primarilor din orașele și localitățile din Anglia să introducă taxe turistice la nivel local. Scoția a făcut deja pași concreți în această direcție: în Edinburgh, una dintre cele mai vizitate destinații din țară, turiștii vor începe să plătească o taxă de 5% din costul cazării, începând cu 24 iulie. În Londra, subiectul este încă dezbătut, fără o decizie finală, însă presiunea politică pentru introducerea unei taxe similare este în creștere.

În Los Angeles, una dintre cele mai populare destinații turistice din SUA, taxa de cazare va ajunge la un nivel considerabil. Din 2026, aceasta va reprezenta aproximativ 15,5% din prețul cazării, una dintre cele mai ridicate cote din lume. De exemplu, un turist care plătește 280 de dolari pe noapte pentru un hotel va achita suplimentar 32 de dolari pe noapte doar taxă, ceea ce se traduce prin peste 200 de euro pe săptămână exclusiv din taxe.

În Asia, Thailanda va introduce, în sfârșit, taxa turistică discutată de ani de zile. Aceasta va intra în vigoare la jumătatea anului 2026 și va fi aplicată tuturor vizitatorilor: 300 de baht (circa 8 euro) pentru cei care sosesc cu avionul și 150 de baht (aproximativ 4 euro) pentru cei care ajung pe mare. Autoritățile thailandeze susțin că fondurile vor fi folosite pentru îmbunătățirea infrastructurii turistice și pentru protecția mediului.

În Japonia, orașul Kyoto, extrem de popular în rândul turiștilor internaționali, va majora substanțial taxele de cazare începând cu 1 martie 2026, pentru a proteja patrimoniul cultural și istoric. Hotelurile de lux vor putea percepe taxe de până la 10.000 de yeni pe noapte (aproximativ 60 de euro), în timp ce unitățile de cazare din categoria cea mai accesibilă vor aplica o taxă simbolică de aproximativ 1,3 euro pe noapte.

În Europa, Amsterdam rămâne orașul cu cea mai ridicată taxă turistică, ajungând la 15,25 euro pe noapte de cazare. Alte mari capitale europene, precum Paris, Barcelona și Roma, se situează, de asemenea, la niveluri ridicate. Berlinul aplică o taxă medie spre mare, de aproximativ 7,5% din costul cazării.

În Europa Centrală, Budapesta percepe o taxă municipală de 4% din prețul cazării, nivel similar cu cel practicat în Lisabona și Praga, menținându-se astfel în categoria destinațiilor metropolitane relativ mai accesibile.