ANAF înăsprește regulile de eșalonare a datoriilor. Garanții obligatorii pentru sume mari, risc crescut pentru firme

De la 1 ianuarie 2026, firmele și persoanele fizice care nu își pot plăti taxele la timp se confruntă cu un sistem mult mai strict de eșalonare a datoriilor către stat, după ce ANAF a modificat Codul de procedură fiscală. Scopul declarat al schimbărilor este limitarea abuzurilor și creșterea disciplinei fiscale, prin diferențierea clară între contribuabilii cu dificultăți temporare și cei cu probleme financiare structurale, potrivit digi24.ro.

Te-ar mai putea interesa și: Marian Vanghelie are din nou probleme cu legea. Fostul primar riscă să fie executat silit și a intrat și în vizorul ANAF

Eșalonarea este mecanismul prin care ANAF permite achitarea datoriilor bugetare în rate lunare, conform unui calendar strict, în locul plății integrale dintr-o singură tranșă. Practic, statul acceptă să amâne încasarea banilor, dar cere respectarea exactă a termenelor stabilite. Până acum, acest instrument a fost folosit inclusiv de firme care acumulau datorii mari fără perspective reale de redresare.

Două tipuri de eșalonare, cu reguli complet diferite

ANAF a introdus un sistem cu două regimuri distincte, fiecare cu condiții și consecințe diferite:

1. Eșalonarea simplificată

Aceasta este varianta mai „prietenoasă”, destinată contribuabililor cu datorii relativ mici și recente:

• plafon maxim: 100.000 lei pentru persoane fizice și 400.000 lei pentru firme;
• perioada maximă: 12 luni;
• fără garanții (nu se cer bunuri puse gaj);
• în cazul firmelor, sunt impuse condiții suplimentare: societatea trebuie să aibă cel puțin un an vechime, iar datoriile să fie mai noi de 12 luni.

Această formă este gândită pentru situații de blocaj temporar de lichidități, în care activitatea economică este încă sănătoasă, dar au apărut întârzieri punctuale la plată.

2. Eșalonarea „clasică”

Pentru datorii care depășesc plafoanele menționate, contribuabilii intră automat într-o procedură mult mai strictă:

• perioada poate ajunge până la 5 ani;
• nu există un plafon maxim al sumei;
• sunt obligatorii garanțiile: bunuri puse gaj (clădiri, terenuri, autovehicule) și/sau fidejusiune.

Fidejusiunea presupune că o persoană – de regulă administratorul sau asociatul – se obligă printr-un contract autentic să plătească datoria din propriul patrimoniu dacă firma nu își mai respectă ratele. ANAF poate cere astfel de garanții mai ales când firma nu are suficiente bunuri, este nou-înființată sau acumulează datorii suplimentare în timpul eșalonării.

Potrivit ANAF, vechiul sistem permitea folosirea eșalonărilor ca instrument de amânare pe termen lung, fără intenție reală de plată. Multe firme acumulau datorii suplimentare, apoi intrau în insolvență sau concordat preventiv, situații în care statul recupera doar o mică parte din sumele datorate. Noile reguli urmăresc să păstreze eșalonarea ca soluție pentru contribuabilii „loiali”, dar să descurajeze comportamentele speculative.

Specialiștii avertizează că eșalonarea nu trebuie să fie prima soluție. Dacă blocajul este de scurtă durată (una-două luni), pot fi mai eficiente:

• renegocierea termenelor de plată cu furnizorii;
• direcționarea lichidităților disponibile către taxe;
• utilizarea rezervelor de cash sau a liniilor de finanțare.