Andreea Vass: Cu un ochi in ograda americanilor

DailyBusiness.ro:

Este surprinzatoare interventia statului american in salvarea celor doua companii ipotecare?
Andreea Vass: Decizia americanilor pare la prima vedere o surpriza, dar nu e prima reactie de aceasta maniera nici in SUA, nici in lume. Cu atat mai putin surprinde romanii care au fost martorii preluarii datoriilor Bancorex sau pe cele ale Bancii Agricole de catre statul roman.

DB: Care erau riscurile in cazul unei atitudini pasive?
AV: Intrarea in faliment a gigantilor Fanny Mae si Freddy Mac ar presupune executarea creditatilor ipotecari, cetateni americani care si-au achizitionat sau au investit in active fixe in acest mod. Non-interventia ar presupune esecul managementului financiar si esecul garantarii integritatii sistemului financiar american, care se traduc, peste noapte, intr-o problema sociala, preluata in definitiv tot de catre stat.

Pe de alta parte, prabusirea celor doi giganti ar presupune efecte majore in lant si blocarea sistemului financiar american. El are nevoie acum de asanare si de revizuirea mecanismelor de supraveghere, de control si de reglementare, de reevaluare a riscurilor. O eventuala degradare a increderii investitorilor straini in economia si moneda americana ar fi dezastruoasa si pentru celelate state, care isi tin rezervele in dolari, in obligatiuni AAA ale institutiilor americane, inclusiv ale celor doi giganti despre care discutam acum. Migrarea acestor tari catre alte valute de rezerva ar declansa o spirala periculoasa pentru economia americana.

DB: Vorbim de o interventie de conjunctura sau de una ce ar putea avea un caracter permanent, statul urmand sa devina un jucator activ in piata financiara? Ce s-ar intampla daca statul ar repeta astfel de masuri, de fiecare data cand economia este in pericol?
AV: Panica din piata fianciara, provocata de prabusirea sistemului de credite cu grad ridicat de risc nu este doar nationala, ci si internationala. Putem accepta, asadar, un astfel de interventionism statal corectiv daca este limitat in timp si daca efectele scontate sunt cuantificabile, evitand repetitia sa. Dar sa nu uitam ca principiul care sta la baza interventionismului este ca statul american isi asuma responsabilitatea garantarii functionarii normale a economiei. Nu in ultimul rand, statutul final al celor doua entitati va fi decis de guvernul viitorului presedinte.

DB Ce avem de invatat din situatia de peste Ocean? Vorbim, pana la urma, de un exemplu extrem de clar de interventie a statului in sprijinul economiei.
AV: Ceea ce poate face statul roman cu adevarat tine de simplificarea legislatiei si de clarificarea ei. Neinterventionismul este preferabil legilor stufoase, iar codurile de conduita reprezinta o solutie mult mai sanatoasa, de natura preventiva.

DB: Care sunt, in opinia dvs, domeniile in care este nevoie de o interventie mai puternica a statului? In ce fel s-ar putea derula o implicare a statului in economie, dincolo de mecanismele clasice?
AV: Solutia de fond ramane incheierea procesului de privatizare prin mecanismele bursiere deschise si alimentarea circuitului economic privat cu aceste resurse economice blocate in proprietatea statului. Avem insa o stare de fapt dura: volumul de tranzactionare pe piata de capital, de 8 milioane euro pe zi, in prima jumatate a anului 2008, s-a redus de 3 ori fata de anul trecut; subcapitalizarea actuala a bursei este critica, 21 miliarde euro, de patru ori mai putin decat potentialul real al pietei. Piata de capital ar putea fi stimulata, de pilda, cu un impozit de 1% aplicat tuturor tranzactiilor cu titluri de valoare aplicata pe o perioada de 3 ani, indiferent de perioada detinerii (sub un an sau peste un an); dupa care sa revenim la cota unica de 16%.

DB S-a vorbit in repetate randuri despre potentialul agricol al Romaniei, despre sustinerea puternica care acest sector ar putea sa o aduca PIB-ului. In ce masura statul s-ar putea implica mai mult in acest domeniu?
AV: In agricultura avem imobilizati vreo 4 milioane de romani pentru care solutia reala tine de reconversia profesionala, realocare spre agricultura in ferme performante si in industriile agro-alimentare sau alte industrii. De pilda, Noua Zeelanda ne dovedeste ca reforma agriculturii poate avea loc si fara stimulente pentru motorina, oferindu-ne o lectie practica de capitalism autentic. Productia neozeelandeza de lapte este superioara si are costuri mai mici decat in perioada in care se ofereau subventii si alte stimulente fiscale sau de sustinere artificiala a preturilor. Acum sistemul agricol este unul dintre cele mai eficiente si inovative din lume, dar pentru asta au avut nevoie de doua decenii de piata libera de orice forma de protectionism si imixtiune statala.