Autoritatile sustin ca ar putea incepe constructia canalului Dunare – Bucuresti in 2008

Un proiect megalomanic, o mostra a mult hulitei Epoci de Aur, a carei idee dateaza insa din perioada dintre cele doua razboaie, Canalul Dunare-Bucuresti, proiectul pe care Ceausescu nu a mai putut sa il puna in practica, ar putea fi construit in capitalism de investitori privati. In 1989, lucrarile erau realizate in proportie de 70%, insa de atunci starea proiectului s-a degradat accentuat.

Antonel Tanase, secretar de stat in Ministerul Transporturilor, a declarat, pentru DailyBusiness, ca in acest an va incepe constructia canalului, ce va avea 104 kilometri si va transforma Bucurestiul in port la Dunare.

„Am finalizat proiectul de hotarare de guvern, iar daca toate etapele vor decurge normal, pana la sfarsitul anului ar putea chiar sa inceapa constructia”, a afirmat secretarul de stat.

Interesul pentru demararea uriasei investitii, ce se va cifra la 450 milioane de euro, conform Administratiei Canalelor Navigabile Constanta, este dat nu neaparat de dorinta autoritatilor de a construi acest canal, avand in vedere criza bugetara, cat de interesul manifestat de investitori straini si romani, ce ar urma sa se implice financiar in constructia si ulterior exploatarea obiectivului.

„Avem foarte multe scrisori de intentie pentru realizarea unei colaborari cu diversi investitori. Cred ca solutia pe care o vom alege va fi un parteneriat public-privat, urmand ca investitia sa fie gestionata de o societate pe actiuni in care, in functie de valoarea fondurilor atrase, fiecare investitor sa isi primeasca partea corespunzator”, a declarat Antonel Tanase.

Constructorii: O asemenea investitie poate fi realizata

Constructorii spun ca realizarea Canalului Dunare-Bucuresti are suport tehnic, dar ca va necesita un urias front de lucru, destul de greu de inchegat in acest moment in Romania.

„Sa presupunem ca s-a facut rost de finantare si incep lucrarile. De aici va interveni insa o problema destul de serioasa. Trebuie gasita forta de munca, utilaje, capacitati de productie, care in acest moment, sunt implicate in diverse contracte. Boomul din domeniul constructiilor, din ultimii ani, a facut sa nu ducem lipsa de contracte, ci mai ales de muncitori”, a declarat, pentru DailyBusiness, Laurentiu Plosceanu, presedintele Asociatiei Antreprenorilor de Constructii din Romania (ARACO).

„Proiectul cred insa ca este fezabil din punct de vedere al constructorului. Sa fie bani si va asigur ca ar putea fi terminat in 4 ani”, a mai spus Plosceanu.

Tranportul pe apa, mai ieftin decat cel pe uscat

Principalul considerent ce sta la baza constructiei canalului Dunare-Bucuresti este dat de transportul de marfuri pe apa, cu mult mai ieftin decat cel pe uscat. Ovidiu Cupsa, directorul general al Companiei Nationale Administratia Canalelor Navigabile Constanta, a declarat ca, odata construit, canalul va putea opera un volum de 20 milioane tone de marfa pe an. El este de parere ca investitia se va amortiza in circa 15 ani.

„Banii pentru constructia proiectului ar putea fi asigurati din fonduri europene accesate de entitati private sau de stat. Proiectul este cat se poate de fezabil, in actuala conjunctura economica”, a spus Cupsa.

Oamenii de afaceri, dincolo de scepticismul aproape reflex pe care il manifesta fata de demararea unui mega-proiect care depinde de autoritati, cred ca investitia ar fi benefica pentru business-ul autohton.

„Sa iti transporti marfurile pe apa de la Bucuresti pana in mijlocul Europei, pe Dunare, sau pana la Marea Neagra, ar costa incomparabil mai putin decat pe calea ferata sau cu mijloace de transport rutier”, a declarat Florin Pogonaru, presedintele Asociatiei Oamenilor de Afaceri din Romania (AOAR).

Printre firmele cele mai interesate de a exploata un astfel de proiect ar fi grupul Renault, care a cerut in repetate randuri autoritatilor romane sa le asigure o cale de transport mai eficienta pentru exportul de automobile, dar mai nou si Ford, care va incepe productia la Craiova si este interesata de o cale de transport ieftina spre porturile de la Marea Neagra.

Un alt beneficiar important ar fi segmentul de retail, avand in vedere cresterea importanta a cifrei de afaceri din comertul bucurestean si zonele adiacente.

„Transformarea Bucurestiului in port la Marea Neagra nu este o gluma, ci un proiect eficient care, in conditiile scumpirii transportului, odata cu cresterea pretului la petrol, devine o varianta fezabila”, a spus secretarul de stat Antonel Tanase.

Doua porturi pentru canalul Dunare-Bucuresti

Proiectul constructiei este gata pregatit, cel putin pe hartie. S-au realizat studii de fezabilitate care vor trebui insa actualizate, s-a calculat volumul de apa necesar si s-au stabilit deja si locatiile viitoarelor porturi.

Conform Administratiei Canalelor Navigabile, porturile vor fi situate unul in zona de sud-est a municipiului Bucuresti, intre localitatile 1 Decembrie si Darasti de Ilfov, iar al doilea la Oltenita, la confluenta raului Arges cu fluviul Dunarea.

Canalul Dunare-Bucuresti va conecta Capitala la coridorul VII Paneuropean de Transport si o va introduce astfel in circuitul capitalelor europene la Dunare. Se va facilita astfel si accesul direct la portul maritim Constanta si la reteaua europeana interioara de cai navigabile.

„Dupa publicarea actului normativ, in aproximativ trei luni, Administratia Canalelor Navigabile (ACN) va prelua si inventaria activele si va putea trece la realizarea studiilor de fezabilitate”, a precizat Ovidiu Cupsa de la Administratia Canalelor Navigabile Constanta.

„Canalul Dunare-Bucuresti va putea fi folosit si ca sursa de irigatii pentru zonele adiacente, dar va avea si rol de aparare impotriva inundatiilor. Debitele de viitura vor fi controlate si pe sectoarele din amonte de pe raul Arges”, a mai spus Cupsa.

O idee veche de 80 de ani

Lucrarile la canalul Dunare-Bucuresti au inceput in 1986, pe baza unui proiect realizat in 1982 de Institutul de Proiectari pentru Transporturi Auto, Navale si Aeriene (IPTANA).

Ideea constructiei canalului este insa foarte veche, datand inca din 1929, cand Parlamentul Romaniei a adoptat chiar o lege speciala pentru construirea canalului Arges-Bucuresti-Dunare.

Constructia a inceput insa abia in Epoca de Aur, imediat dupa finalizarea canalului Dunare – Marea Neagra. Pana in 1990 s-au realizat peste 70% din lucrari, insa imediat dupa revolutie, proiectul a fost abandonat, iar in 1994 a intrat, oficial, in conservare.

Pana atunci, din cei 73 de kilometri cat avea atunci canalul, cu 80 de metri latime minima la baza si 4,5 metri adancime minima, se realizasera 5 ecluze cu locuri de acostament pentru nave si patru noduri hidrotehnice. In prezent, singurul functional este Mihailesti-Cornetu.

„In prezent, canalul este realizat in proportie de 70%. Din cauza faptului ca lucrarile de constructie s-au oprit in urma cu 18 ani, multe dintre investitii s-au degradat, iar mare parte din elementele de infrastructura au fost furate”, a declarat, anterior, Ludovic Orban, ministrul Transporturilor.

„Este un proiect abandonat de factorii politicii postrevolutie in mod gratuit, pentru ca starneste interesul companiilor serioase cu activitate in acest domeniu. Avem cel putin cinci firme importante care si-au manifestat interesul de finalizare a canalului”, a mai spus Orban.