”Tatuajul” este format dintr-o componentă realizată dintr-un material conductor pe bază de grafit, care se fixează pe piele cu ajutorul unei folii adezive conductoare. Patru electrozi EEG (electroencefalografie) pătrați, plasați pe frunte, înregistrează activitatea cerebrală, iar un electrod de referință este amplasat în spatele urechii. În plus, alți electrozi EOG (electrooculografie) sunt poziționați vertical și orizontal în jurul ochilor, pentru a capta mișcările oculare. Fiecare dintre electrozi este acoperit cu un material conductor extensibil.
Tatuajul este personalizat și de unică folosință, dar este conectat la un circuit imprimat flexibil reutilizabil și poate fi alimentat cu o baterie ușoară atașabilă. Sistemul este conceput pentru a fi portabil, fără fire, spre deosebire de dispozitivele clasice EEG și EOG care sunt voluminoase și greu de utilizat în contexte dinamice.
Potrivit autorilor studiului, publicat în jurnalul Device, metodele actuale de evaluare a volumului de muncă intelectuală se bazează adesea pe chestionare, care sunt subiective și aplicate post-sarcină, nefiind fiabile în timp real. În contrast, noul dispozitiv permite o monitorizare continuă și obiectivă a stresului cognitiv.
„Pentru acest tip de scenariu cu cerere și miză mari, sperăm să avem în cele din urmă acest decodor al volumului de muncă intelectuală în timp real, care poate oferi oamenilor un avertisment și o alertă, astfel încât aceștia să se poată autoregla sau să poată cere AI sau unui coleg să le facă o parte din muncă”, a declarat Dr. Nanshu Lu, unul dintre autorii cercetării.
El a subliniat că „dispozitivul ar putea nu numai să ajute angajații să evite greșelile grave, ci și să le protejeze sănătatea”.
Pentru a testa eficiența e-tattoo-ului, cercetătorii au realizat un experiment pe șase participanți. Pe măsură ce sarcinile deveneau mai dificile, electrozii detectau modificări în activitatea undelor cerebrale, indicând o creștere a solicitării cognitive. Ulterior, aceste date EEG și EOG au fost introduse într-un algoritm de învățare automată. După o perioadă de antrenament, algoritmul s-a dovedit capabil să prezică cu acuratețe gradul de solicitare intelectuală al participanților.
Echipa de cercetare intenționează acum să dezvolte o versiune avansată a dispozitivului, care să poată procesa semnalele direct prin microprocesorul integrat și să le transmită către o aplicație mobilă, care să alerteze utilizatorul în caz de suprasolicitare.
În ceea ce privește costurile, Dr. Lu estimează că versiunea completă a dispozitivului – incluzând cipul și bateria – ar trebui să coste sub 200 de dolari, ceea ce îl face relativ accesibil pentru implementarea pe scară largă.