Cum poate fi redusă cantitatea de mercur din pește. Explicațiile oferite de specialiști: „Nu toate speciile sunt la fel de sigure”

Pștele reprezintă o sursă naturală de proteine, minerale și acizi grași polinesaturați, precum omega-3, însă, dincolo de valoarea sa nutritivă, specialiștii atrag atenția asupra problemelor cauzate de acumularea de mercur. Cu toate că legislați alimentară europeană a stabilit limite maxime de mercur, experții în nutriție au recomandat anumite precauții, potrivit Diario de Sevilla.

„Nu toți peștii sunt la fel de siguri”, a spus dr. Maria Muñoz, specializată pe aparatul digestiv.  Mercurul și alte metale grele care poluează marea ajung în peștele și în fructele de mare pe care le consumăm. În general, peștii mai mari conțin mai mult mercur decât cei mici. Asta, din cauza a două efecte numite bioacumulare și biomagnificare.

„Bioacumularea este procesul prin care un organism acumulează substanțe toxice în corp mai repede decât le poate elimina”, explică specialista. De aceea, peștii care trăiesc mai mult tind să acumuleze mai multe metale grele. Biomagnificarea se referă la „creșterea progresivă a acumulării de substanțe toxice pe măsură ce urcăm în lanțul trofic” . Dn acest motiv, prădătorii acumulează contaminații din prada lor.

Citește și: Inteligența artificială i-a răpit job-ul. Povestea unui inginer care avea un venit anual de 150.000 de dolari, iar acum livrează mâncare

Peștii care conțin cel mai scăzut nivel de mercur

Conform Agenției Spaniole pentru Siguranță Alimentară și Nutriție (AESAN), mercurul poate afecta sistemul nervos central în dezvoltare prin expunerea directă după consum, prin placentă sau prin laptele matern.

Peștii mari, longevivi și carnivori sunt cei care acumulează cei mai mulți contaminanți. Printre aceștia se numără tonul roșu, peștele-spadă, rechinul și știuca. Consumul acestora ar trebui limitat în rândul populației vulnerabile: femei însărcinate, care alăptează și copii sub 10 ani.

„Adulții sănătoși pot consuma acești pești o dată pe lună”, a spus dr. Maria Muñoz.

Pe de altă parte, peștii cu mai puțin mercur sunt „cei mici, cu durată de viață scurtă sau proveniți din ape reci”, conform specialiștilor. Aceștia pot fi consumați mai des, de până la patru ori pe săptămână. Printre aceștia se numără anșoa, macrou, sardina, biban de bare, păstrăv sau somon.

Citește și: Nota de plată exorbitantă plătită de o turistă în insula grecească Mykonos. 1000 de euro pentru trei feluri de mâncare, 350 de euro doar pentru un peşte