- 
English
 - 
en
Romanian
 - 
ro

Contemporani cu trecutul, in mars spre viitor

29 Nov, 09:33 • Redactia DailyBusiness

Multe din produsele cumparate in Bucuresti si orasele mari ale Romaniei nu sunt produse aici. Pleaca din fabrici, unele noi si spoite, altele vechi si darapanate, din colturi pitoresti dar si sarace de tara.

Zilele trecute am fost intr-un astfel de loc. Brand de renume pe vremea comunismului (hai c-am branduit si comunismul), locul in sine e incantator. Fabrica, amalgam de vechi si nou, de modernizare si parasire. Investitiile isi vor spune cuvantul si sectiile cu mucegai pe perete vor deveni, probabil, o poza nedorita in albumul companiei. Compania a intrat intr-un circuit modern,beneficiaza acum de investitii si de servicii profesioniste de marketing, distributie, aprovizionare. Schimbarea e vizibila in ce priveste fluxurile de productie, comerciale si de aprovizionare. Directorul de resurse umane, studios si serios, cauta si el in carti de Pitariu scheme de evaluare, ca sa fie in ton cu moda schimbarii.

I-am intalnit pe managerii locali. In primul rand ii cam umfla rasul cand afla ca sunt manageri. Prefera, prin tonul de seriozitate investit de formulare, functii de sef compartiment, sef sectie, etc.. Buni profesionisti, unii chiar pasionati de meseria lor, imbrancand salopeta provinciala a managerului – blugii si puloverul crosetat sub care se iteste camasa cadrilata – isi cara cu demnitate manageriala agenda zdrenturoasa cu retete de fabricatie, ordine de lucru si telefonul unui dentist bun. Sunt reticenti la ideea consultantului de Bucuresti, care vorbeste-n cuvinte lungi si pompoase. Bunul lor simt ii indeamna sa ia aminte de cateva ori la ceea ce li se spune, pentru ca sub stralucirea exploziei de cuvinte gen brand, marketing, distributie numerica, segmentare, lidership, cultura, valori. kaisen, just in time, sa nu se ascunda biciul trecut al schimbarilor administrative in schema de personal. Consultantul nu poate fi decat un piarist intern al schimbarilor dorite de nemilosul patron – reducerea de personal. Desi li se pare evident ilogic, frica anilor 90 dateaza-n ochii lor si reducerea de personal devine instinctiv instrumentul feroce al unui patron care face profit. Pentru inceput trebuia lamurita o chestiune. La dracu’ cu productivitatea, eficienta si alte blambeceli, lamureste-ne ca nu ne vei da afara. Sper ca i-am lamurit.

In acelasi top managementul e nesigur. Vrea management eficace, „cursuri de training”, investitii in oameni. Ca omu’, se stie, e cea mai pretioasa resursa.Trecem peste lozinci. Ajungem la atragere. Compania atrage in zona prin traditie si marime. Una dintre putinele variante de a-si pune in valoare munca pentru muncitorimea calificata. Top managementul se plange ca a mai aparut ceva – plecarea in strainatate. Nu e privita ca chestiune de concurenta pe piata muncii ci ca un dat, ca o catastrofa cu care nu poti sa te lupti. Sigur, intre tigari si cafele aduse de secretare intre doua varste, zambitoare, vorbim de investitii in formare. Dar nu mai e generatia de alta data, tinerii astia nu poti pune baza pe ei. Investesti sa-i trimiti la formare (cu vesnica si singura solutie a scolilor profesionale) si dupa aia ei se duc intr-un oras mare si se fac soferi de taxi.Si specialistii cu studii superioare, categorie inca respectata in fondul ei atat de general, nu vor aici. E departe de oras, drumurile sunt proaste, cultura inca ii exclude pe tineri de la treburile conducerii. Sigur, iata de ce e omul asta din fata consultant, putem plati burse la studenti, sa-i tinem in priza si dupa aia sa-i aducem la noi. Versiunea pare asa de indepartata in timp pentru o companie care are probleme de „forcastare” incat daca discutam despre fotbal eram la fel e castigati. Costa recrutarea? Cam atat, depinde cu cine lucrezi. Si aveti clienti? Pai da, traim si noi. Aha, si imi dau seama ca argmentul de vanzare cel mai bun nu e utilitatea serviciului pe care-l dau ci ideea ca altii, frumosi, destepti si prezenti pe ecrane fac asta. Or fi stiind ei ce fac, poate facem si noi sa intram in randul lumii.

In rest, foarte mult bun simt de conducere, istetime cat cuprinde, relatii umane foarte bune. Oamenii, in general nesiguri de valoarea lor profesionala, vor sa invete. Daca stii sa-i castigi, sa le arati ca poti fi concret si ca ceea ce le dai ii ajuta la ce au de facut, ai un grup de lucru excelent. Fara fite de management de capitala, cu potential de companie de succes. Si serviciul de recrutare va prinde aici daca le vom intelege cu exactitate nevoia si le vom da ceea ce le promitem.