De ce este Rusia obsedată de Alaska. Locul pentru summitul Putin-Trump are o importanță istorică pentru ruși

Alegerea acestui loc pentru summit a reaprins discursurile imperialiste, propagandiștii Kremlinului subliniind din nou că peninsula a fost cândva un teritoriu rusesc, scrie Antena 3 CNN.

Citește și: Patru scenarii pentru încheierea războiului la summit-ul din Alaska. Cum ar putea arăta harta Ucrainei după discuția Trump-Putin

Unii ruși cu viziuni imperialiste au văzut vânzarea Alaskăi către SUA în 1867 ca pe o trădare sau o greșeală gravă, în timp ce alții au considerat tranzacția ilegală.

De-a lungul anilor, propagandiștii și oficialii ruși au fost preocupați de Alaska și au cerut returnarea acesteia la Moscova. În mentalitatea lor, regiunea face parte din mitologia conform căreia Alaska, Finlanda, Polonia și alte teritorii reprezintă „teritorii istorice rusești” desprinse nedrept de patria lor.

Iuri Ușakov, consilier al lui Putin, a declarat pe 9 august că „Rusia și Statele Unite sunt vecini apropiați” și că „pare destul de logic ca delegația noastră să survoleze pur și simplu strâmtoarea Bering și ca un summit atât de important și mult așteptat al liderilor celor două țări să aibă loc tocmai în Alaska”.

„De altfel, interesele economice ale țărilor noastre se intersectează în Alaska și Arctica și există perspective pentru implementarea unor proiecte de amploare, reciproc avantajoase”, a adăugat el.

Boris Pervușin, lector la Școala Economică Rusă Plehanov, a mers mai departe, afirmând pentru agenția de știri de stat TASS, pe 9 august, că „Alaska a fost odată pământ rusesc, iar acum devine un loc de dialog direct între cei doi lideri, fără intermediari, subliniind statutul special de parteneriat al discuțiilor”.

Kirill Dmitriyev, șeful Fondului rus de investiții directe și un important negociator rus cu SUA, a exprimat aceeași opinie pe 9 august.

„Născută ca America rusă — rădăcini ortodoxe, forturi, comerț cu blănuri — Alaska reflectă aceste legături și face din SUA o națiune arctică”, a spus el. „Haideți ca noi — Rusia și SUA — să fim parteneri în domeniul mediului, infrastructurii și energiei în Arctica și dincolo de ea.”

Billboards with the slogan “Alaska is ours!” started appearing in the Russian Federation. This one is in Krasnoyarsk.

photo: Vladimir Vladimirov pic.twitter.com/Q9Hj6gYDfA

— Michael MacKay (@mhmck) July 7, 2022

Obsesia Rusiei pentru Alaska datează din secolul al XVIII-lea

Însă propagandiștii și oficialii ruși erau obsedați de Alaska cu mult înainte de summitul planificat Putin-Trump.

Dmitri Medvedev, vicepreședinte al consiliului de securitate al Rusiei, a declarat în 2024 că „potrivit unui reprezentant al Departamentului de Stat, Rusia nu recuperează Alaska, care a fost vândută SUA în secolul al XIX-lea”.

„Așa e, atunci. Și am așteptat să fie returnată în orice zi. Acum războiul (cu SUA) este inevitabil.”, a spus el.

Importantul propagandist al televiziunii ruse, Vladimir Soloviov, a afirmat în 2024 că Finlanda, Varșovia, țările baltice, Moldova și Alaska ar trebui „restituite Imperiului Rus”.

Olga Skabeyeva, o altă propagandistă TV influentă, a declarat în același an că avioanele rusești se apropiaseră de granițele „Alaskăi noastre”.

Între timp, Veaceslav Volodin, președintele camerei inferioare a parlamentului rus, a spus în 2022 că Rusia ar putea recupera Alaska dacă SUA confiscă active rusești în străinătate.

Chestiunea a pătruns chiar și în cultura de masă rusă.

În 1992, trupa pop rusă Lyube a lansat o melodie intitulată „Don’t love around, America” (Nu te juca, Americă). Melodia cerea SUA să returneze Alaska Rusiei și de atunci a rămas populară în țară.

Obsesia Rusiei pentru Alaska datează din secolul al XVIII-lea.

Alaska a fost descoperită de exploratorul rus Ivan Fedorov în 1732, iar comercianții ruși de blănuri s-au stabilit pe coasta nord-americană. Strâmtoarea Bering, care separă Rusia de SUA, poartă și astăzi numele lui Vitus Bering, explorator rus de origine daneză care a debarcat acolo pentru prima dată în 1741.

Rusia a înființat prima așezare permanentă în Alaska în 1784 și a trimis misionari pentru a converti băștinașii la creștinismul ortodox. Creolii din Alaska, un grup ortodox de origine mixtă rusă și nativă, trăiesc și astăzi pe peninsulă.

Contrar mitului propagandistic conform căruia colonizarea rusă a fost pașnică, relațiile colonizatorilor cu nativii din Alaska au fost adesea tensionate. Mulți aleuți au fost înrobiți, iar tlingiți au luptat împotriva rușilor în bătălia de la Sitka din 1804.

Pe lângă Alaska, Rusia a stabilit și Fortul Ross în California în 1812 și Fortul Elizabeth în Hawaii în 1817, devenind un obiect de mândrie patriotică pentru imperialiștii ruși.

Pe măsură ce colonizarea a continuat, costurile păstrării Alaskăi au depășit beneficiile economice obținute.

Menținerea așezărilor nord-americane era scumpă, iar profiturile din comerțul cu blănuri scădeau din cauza vânătorii excesive și a concurenței altor puteri coloniale.

Alaska era departe de Rusia europeană, prezentând dificultăți logistice și indicii de suprasolicitare imperială.

Rusia se confrunta și cu consecințele Războiului Crimeii, unde fusese învinsă de Marea Britanie și Franța în anii 1850. Alaska era vulnerabilă din punct de vedere militar și dificil de apărat.

Drept urmare, împăratul rus Alexandru al II-lea a decis să vândă Alaska SUA pentru 7,2 milioane de dolari în 1867 – echivalentul a aproximativ 156 de milioane de dolari astăzi.

Aurul scufundat sau teritoriu închiriat pe 99 de ani

Imperialiștii ruși și-au exprimat regretul pentru pierderea Alaskăi încă de atunci.

Propaganda rusă a promovat narațiunea falsă potrivit căreia Alaska nu ar fi fost vândută, ci „închiriată pe 99 de ani”, deși nu există dovezi care să susțină această versiune. Conform mitului, Uniunea Sovietică ar fi decis să nu recucerească peninsula în 1966.

Un alt mit răspândit în Rusia susține că țara nu ar fi primit niciodată aurul aferent Alaskăi, deoarece acesta s-ar fi scufundat într-o furtună maritimă în timp ce era transportat cu vaporul.

Ryhor Nizhnikau, expert în Rusia la Institutul Finlandez pentru Afaceri Internaționale, a legat retorica reînnoită despre „Alaska rusească” de ideea că „Putin nu se află într-o poziție de forță”.

„Și-a dorit această întâlnire (cu Trump) de mult timp. Trebuie să o accepte pentru că vrea să evite ultimatumul (lui Trump) și să mențină dialogul. Dar trebuie să dea dovadă de forță, spunând că «facem lucrurile cumva după propriile noastre condiții și suntem, de asemenea, pregătiți să punem acest tip de presiune psihologică asupra părții americane».”, a declarat Nizhnikau pentru Kyiv Independent.

Nizhnikau a subliniat, însă, că discursurile Rusiei despre Alaska nu constituie o tentativă reală de a recupera peninsula, ci reprezintă doar propagandă pentru publicul imperialist rus.

El a adăugat că retorica legată de trecutul rusesc al Alaskăi reflectă obsesia Rusiei față de propagandiștii Kremlinului, care au prezentat frecvent SUA drept principalul dușman al Rusiei, au atribuit Washingtonului responsabilitatea pentru toate problemele țării și au transformat evenimentele majore în componente ale unei lupte epice între Rusia și SUA.

„Cred că este o bravadă din partea publicului intern, pentru că vorbesc despre (anexarea Crimeei de către Ucraina) în acest fel, pot repeta și pot face același lucru și pentru Alaska. Dar (există și) o obsesie față de americani.”, a spus Nizhnikau.

Citește și: Putin, gata să testeze „Cernobîlul zburător”, o rachetă cu propulsie nucleară numită Skyfall, în ajunul întâlnirii cu Trump