Jocul tip „Caritas” care i-a lăsat faliți pe mii de români. Au sperat că se îmbogățesc peste noapte, dar au picat în ditamai plasa

Waldman Csaba Laszlo, cunoscut sub numele de „Caritasul unguresc” și administrator al companiei Favorit Solution, a scăpat de o condamnare la închisoare deoarece instanța Curții de Apel Cluj a constatat că acuzațiile de înșelăciune care i se aduceau au depășit termenul de prescripție. Inițial, Waldman fusese condamnat cu suspendare. Dosarul a ajuns în această situație după ce a fost în etapa de investigații la parchet timp de aproape zece ani și a fost trimis în judecată abia în 2020, în ciuda faptului că faptele au avut loc în perioada 2011-2012.

Citește și: Românii au sărăcit după ce au crezut într-o nouă metodă de „îmbogățire”. „Mi s-a garantat câștig de 700 euro, risc 0. Venitul nu este impozitat”

„Caritasul unguresc” a provocat prejudicii unui număr considerabil de persoane, în special în Cluj-Napoca, dar și în Timișoara și București, orașe în care avea filiale. Cu toate acestea, doar 87 de persoane au depus plângeri, susținând că au suferit pierderi financiare participând în mod inconștient la un schema piramidal condamnată să eșueze încă de la început.

Această schemă de înșelăciune de tip „Caritas” a început să se dezvolte în perioada 2010-2011, atrăgând mii de români prin intermediul unei campanii publicitare agresive. Această schemă piramidală promitea împrumuturi pentru persoanele respinse de sistemul bancar. Obiectivele principale ale acestei afaceri erau pensionarii sau persoanele vulnerabile, care se simțeau nesigure în privința obținerii unui împrumut bancar. Atractivitatea ofertei a crescut rapid în comunitate, iar sediile companiei au fost asaltate de solicitatori, fie persoane fizice, fie companii comerciale aflate în nevoie urgentă de fonduri.

Cum funcționa „Caritasul unguresc”

Firma părea să fie serioasă, având un sediu, promovându-se intens în mass-media acelor vremuri și având angajați amabili. Prin bannerele expuse în sediu și prin programările realizate, societatea a creat iluzia că funcționează ca o bancă legitimă, atrăgând astfel clienții într-un mod subliminal. Oamenii n-au știut însă:

1.Că activitatea societăţii era una ilicită, în condiţiile nu era autorizată de BNR

2.Că mecanismul de funcţionare al societaţii este altul decât cel care rezulta din acte, persoanelor vătămate inducându-li-se convingerea că vor primi suma solicitată într-un termen scurt, care varia de la câteva săptămâni la câteva luni, în condiţiile în care era incert ca aceştia să primească finanţarea înainte de împlinirea duratei de funcţionare a grupului, care varia între 3, 5, 10 sau chiar 15 ani.

3.Că sistemul de finanţare este nu era viabil, în condiţiile în care era sortit eşecului din stadiul incipient.

Cu toate că principiul de funcţionare al societăţii era descris în cuprinsul înscrisurilor semnate de persoanele vătămate, acesta era prezentat de o manieră disimulată, prin sublinierea caracterului cert al câştigurilor, persoanelor vătămate fiindu-le insuflată astfel încrederea de a contracta.

„Totul era cu bannere ca la o bancă, era foarte mare agitaţie, muzica era dată tare, parcă să te înnebunească de cap şi să nu fii atent. Erau mai mulţi agenţi care prezentau produsul, între ei erau despărțitoare transparente, interveneau şi alţi agenţi în discuţie. Mi s-au prezentat 3 foi legate, exact ca la bancă, muzica era foarte tare, nu te puteai concentra, îmi amintesc că era o femeie tinerică care mi-a arătat suma şi unde trebuie să semnez.

Nu am cerut documentele acasă, am citit documentele doar printre rânduri. Am înţeles principiul, doar că nu era vorba despre un termen de mai mulţi ani, pentru că nu aş fi acceptat în caz contrar. Mi-a arătat suma pe care urma să o primesc şi îmi amintesc că a spus în maxim 3 luni. Îmi amintesc că acolo era foarte cald, era foarte multă lume şi totul mergea pe repede înainte”, povestește unul dintre victimele jocului piramidal.

Mecanismul era simplu. Individul semna contractul, efectua o plată prealabilă reprezentând una sau două rate din împrumutul solicitat (o formă de amortizare anticipată) și aștepta să fie selectat prin tragere la sorți de către „adunarea generală” a companiei pentru a primi suma de bani dorită.

Câștigătorii erau foarte puțini în număr. Cei care nu obțineau dreptul de a participa la o adunare generală puteau să încerce din nou la următoarele adunări generale, cu condiția să achite în mod constant taxa lunară pe întreaga durată a contractului. Dacă nu făceau acest lucru, erau excluși din joc. Procurorii au detaliat în rechizitoriu că numărul de clienți care au primit efectiv finanțare a fost extrem de redus.

Întregul sistem se bază pe premisa că majoritatea clienților nu erau familiarizați cu regulile jocului, chiar dacă li se părea că primesc explicații inițiale. Totuși, informațiile furnizate erau în cea mai mare parte ambigue, incluzând termeni tehnici. Mai mult decât atât, mulți dintre clienții înșelați au raportat că nu li s-a comunicat că posibilitatea obținerii împrumutului ar fi putut dura chiar și peste 15 ani, în contrast cu impresia eronată creată că ar fi fost un proces de câteva săptămâni.

„În realitate, se urmărea ca potenţialii clienţi să semneze înscrisurile fără să le studieze, doar pe baza explicaţiilor verbale, trunchiate, oferite de către agenţii de vânzări. În plus, chiar şi în rarele situaţii în care clienţii citeau actele înainte să le semneze, posibilitatea ca aceştia să înţeleagă conţinutul clauzelor era iluzorie, întrucât termenii folosiţi erau ambigui şi dificil de înţeles, inclusiv pentru persoane diligente”, se arată în actul de acuzare.

Citește și: Vești proaste pentru angajați! Statul român, mai avantajat decât salariații, în cazul majorării salariului minim brut pe economie, în această toamnă