Mihaela s-a întors în țară după 16 ani de Italia și povestește cum era viața la începutul anilor 2000: „Am căutat de muncă pe stradă”

Mihaela s-a întors în țară după 16 ani de Italia. „Soțul meu a plecat înaintea mea cu o lună, însă și lui era foarte greu să găsească un loc de muncă. Mai repede a găsit pentru mine un loc de muncă și acesta a fost îngrijitoare de bătrâni pentru 450 euro pe lună.

Nu era mult, dar pentru mine era un pas înainte către o viață mai bună. Nu a fost ușoară integrarea acolo, însă știam că era un pas către o viață mai bună. Se găsea foarte greu de muncă, dar și apartamentele erau foarte greu de închiriat. Românii stăteau mulți în casă.

De exemplu, soțul meu stătea împreună cu alte 10 persoane. A plecat prin intermediul unei rude care i-a oferit doar un loc în pat. El a început să caute de lucru, bătea la ușile șantierelor din Italia pentru a găsi de lucru Dar nu a fost chiar așa ușor. Necunoscând foarte bine limba, neavând documente, italienii se uitau mai de la distanță la el„, a povestit românca pentru știridiaspora.ro.

Mihaela s-a întors în țară după 16 ani de Italia

Mihaela spune că, deși a fost greu, Italia i-a oferit foarte multe în comparație cu România. Ea spune că a ajuns la un salariu de 1.000 de euro, după ce a întrebat oamenii pe stradă dacă au nevoie de curățenie.

„Italia mi-a oferit foarte mult. În primul rând am descoperit o cultură, am învățat foarte multe lucruri de la acei oameni. Am învățat o limbă străină, am experimentat pe pielea mea ce înseamnă să pleci într-o țară străină. Să începi de la zero, fără să te ajute nimeni, fără să ai unul cunoscut care să te susțină. Eu chiar am fost și pusă în situația în care opream italienii pe stradă pentru a întreba de lucru.

Pentru că, unde eram la job-ul inițial, la care am ajuns din România, era un job cu două bătrâne. Cu una dintre acestea dormeam în pat, cealaltă era pe scaun cu rotile. Și bineînțeles că banii erau puțini: 450 de euro pentru sacrificiu pe care eu îl făceam era puțin.

Și atunci a început dorința aceasta de a trece la un alt nivel, în sensul de a câștiga mai mulți bani. Și bineînțeles și aceea de a sta împreună cu soțul meu. Pentru că soțul meu stătea în altă parte, eu în altă parte, ne vedeam doar la sfârșitul săptămână, în weekend. Și atunci, îmi amintesc, mai ales în primele luni, mergeam la biserică, unde mai cunoșteam și alți români. Acolo mâncam și mai luam și de mâncare pentru săptămâna ce urma.

Am plecat în Italia fără să cunosc limba. Nici măcar telefonul nu aveam atunci. Primul telefon l-am cumpărat cu primii bani din Italia. Limba am învățat autodidact cu caietul, dicționarul. Dar dorința de a câștiga mai mulți bani era foarte mare.

Și ceea ce eu am făcut a fost că am început să opresc italienii pe stradă să-i întreb dacă nu cumva cunoșteau pe cineva care să aibă nevoie de curățenie. Pentru că auzisem printre români că munca aceasta la curățenie era mai bine plătită.

Și într-adevăr, cu o întrebare pe stradă, eu așa am trecut de la 450 de euro pe lună la 1000 de euro pe lună. Pentru că acea persoană, familia respectivă, avea nevoie fiecare zi de curățenie până la prânz. Apoi m-au recomandat și celor din jur și așa eu mi-am încărcat programul de ore la curățenie„, mai povestește Mihaela Parla.