Automobilul românesc, comoară pe cale de dispariție. Povestea lui Mihai Olar, rădăuțeanul care a salvat de la fier vechi o Dacia 1300. „Darul mai departe unei persoane care nu caută să se îmbogățească de pe urma moștenirii”

Pentru mulți dintre români, comorile nu sunt doar avuțiile în bani, case și afaceri, ci și micile pagini de istorie pe care le pot transmite din generație în generație, având grijă de diverse lucruri de colecție. Așa este și în cazul colecționarilor de mașini de epocă, o „meserie” nu chiar ușoară, însă plină de satisfacție atunci când vine vorba despre bucuria de a păstra în negura vremii ceva ce contează cu adevărat. L-am cunoscut azi pe Mihai Olar, un român din Rădăuți care a salvat de la fier vechi o Dacia 1300 din anul 1979, iar acum merge cu aceasta la cele mai mari evenimente Retro Auto din România.

Duminică, 23 iulie, începând cu ora 10:00, în parcarea din fața Administrației Fiscale din vecinătatea Pieței „Nada Florilor” din municipiul Fălticeni a fost organizată a VIII-a ediție a manifestării „Roți legendare – Fălticeni”, 127 de ani de la apariția primului vehicul din urbea de pe Şomuz. Peste o sută de mașini de colecție și motociclete produse între anii 1950 și 1990 și, în premieră, biciclete, au fost expuse în fața miilor de români care s-au perindat încă de la primele ore ale dimineții.

O altă vedetă a paradei a fost și ARO IMS. IMS a fost primul vehicul de teren asamblat în România postbelică de către ARO, produs între 1957 și 1975, însă mașinile Dacia au ținut astăzi capul de afiș la paradă.

Mihai Olar, românul pentru care comorile automobilistice sunt darul generațiilor viitoare

Și fiecare mașină a venit cu o poveste frumoasă. Reiterez, l-am cunoscut azi pe Mihai Olar, un român din Rădăuți pasionat de mașini care a avut șansa de a salva o comoară automobilistică de la fier vechi, scriind astfel și el o filă din lumea poveștilor mașinilor Retro.

„Este mașina mea, nu este o moștenire, este găsită într-o șură. A fost găsită în 2021 într-o șură la Vatra Moldoviței și urma să ajungă la fier vechi. Niște prieteni m-au pus în contact cu proprietarul și am avut de făcut o succesiune și în ziua de Crăciun, în 2021, mașina a ajuns la mine acasă pe roți. Nu arăta așa, dar nu cu multă dragoste și nici mulți bani a ajuns în starea de acum”, povestește colecționarul.

L-am întrebat pe Mihai dacă această pasiune este una costisitoare.

„Nu. Întreținerea la mașinile astea…știm, e Dacia noastră de când suntem. Costul de întreținere este mic, piesele de uzură încă se găsesc, nu aș zice că este mult. Satisfacția e de zece ori mai mare față de fiecare leu pe care l-ai cheltuit”, mi-a răspuns Mihai Olar.

Cum te simți la un astfel de eveniment?

„Pentru noi, cei din  filială, fiecare întâlnire e ca o mare sărbătoare. Sunt persoane venite din Bacău, din Vrancea, din Maramureș. Eu nu fac asta doar pentru priviri, dar e frumos când lumea vine la mașină, se uită la bibelourile pe care le-am mai pus înăuntru, am făcut-o pentru plăcerea mea așa. Îmi place călătoria, exploatarea mașinii, reparatul ei„, mai spune Mihai Olar.

Pentru rădăuțean aceasta nu este singura mașină din colecție. Cu toate acestea însă, cu automobilul Dacia a reușit să câștige premii importante.

„Mai am un Trabant, dar nu pot conduce două de-o dată. Particip la evenimente strict pentru Trabant. Cu Dacia, anul asta am luat premiul pentru cea mai lungă distanță parcursă pe roți, la Ride-ul Ștefan cel mare, când am făcut 370 de km dus pentru eveniment”, a completat Mihai Olar.

Dar din dar se face Rai și istorie din tradiție

Este de notorietate faptul că la nivelul întregii țări există numeroase cluburi de automobilism, de colecționari, oameni pasionați de istorie, de colecție și de transmiterea istoriei din generație în generație, însă sunt și oameni care păstrează acasă mașinile vechi, poate pentru că sunt o amintire prețioasă sau poate pentru că nu știu cum să procedeze în procesul de donație către un colecționar sau chiar procesul de vânzare.

Mihai Olar este de părere, în acest context, că românii ar trebui să dea mai departe acele mașini vechi, să le trimită unor persoane care le-ar aprecia și care nu ar dori să facă doar bani de pe urma lor.

„Pentru multe persoane este o avere de familie. Sunt multe persoane care nu pot vinde mașina pentru că este o amintire și din păcate se degradează, sunt multe cazuri. Eu mereu le spun să încerce să dea darul mai departe unei persoane care ar aprecia-o și care nu caută să se îmbogățească de pe urma moștenirii lor, dar sunt mulți care preferă să lase mașina să se degradeze”, a încheiat Mihai Olar.

Primele trei mașini din România, fiecare câte o trăsură-automobil tip Benz, cu patru locuri și motoare de 12 CP, au fost aduse în 1895 de trei craioveni. De altfel, în anul 1896 au intrat în țară alte trei trăsuri-automobile, un Peugeot în București, un Rochet-Schneider în Tecuci și un triciclu Bollé în Fălticeni.

Citește și: A plătit 100.000 de dolari pentru a fi înghețat ca să scape de cancer! Povestea lui James Bedford, primul om din lume care a ales criogenarea