Renumita plantă este ginsengul, al cărui preț variază de la câteva sute până la câteva mii de euro pe kilogram. Este, însă, destul de dificil de cultivat, fiind necesare condiții specifice, preferând umbra adâncă și soluri reci.
Există mai multe tipuri de ginseng, însă cel mai apreciat pentru proprietățile sale medicinale este Panax ginseng, o specie originară din China, dar care crește și în Coreea sau Rusia. Atenție însă: există specii înrudite, cu denumiri similare – precum Panax pseudoginseng și Panax notoginseng – care, deși provin tot din China și au unele calități terapeutice, diferă ca efect și nu sunt cultivate în Europa. De altfel, ele sunt greu de găsit. Singurul ginseng autentic este Panax ginseng.
Fructele de ginseng au beneficii pentru sănătate și sunt cunoscute în lumea întreagă pentru proprietățile antiinflamatorii și antioxidante.
Citeste si Ce plante din curte îți impun noi responsabilități dacă locuiești la casă
Atât ginsengul alb, cât și cel roșu provin din aceeași plantă: Panax ginseng. Diferența o face vârsta rădăcinii. Ginsengul alb este tânăr, între 2 și 3 ani, cu un diametru de aproximativ 3 cm.
Ginsengul roșu are peste 5 ani, este mai gros și considerat mai bogat în compuși activi, fiind de aceea mai valoros în fitoterapie. În realitate, culoarea rădăcinii este mereu albă – denumirea „roșu” vine de la metodele de prelucrare tradițională (precum uscarea cu abur).
Pentru a reuși germinarea, semințele trebuie să fie foarte proaspete, cu o vechime de cel mult un an. Semințele vechi nu vor germina.
Acoperiți semințele cu 1 cm de substrat.
Lăsați ghiveciul afară – semințele au nevoie de frig natural (între -10°C și +10°C) pentru a ieși din repaus vegetativ, proces care se activează abia în aprilie.
Nu semănați primăvara – ideal este toamna.
Dacă păstrați semințele, țineți-le la frigider până la plantare.
După germinare, plantele sunt fragile, iar dezvoltarea este lentă. Protejați-le de limacși, de exemplu cu un strat de coji de ouă (dar nu în exces, deoarece adaugă calcar în sol). Prima iarnă este critică pentru supraviețuirea plantulelor.
Atenție: nu transplantați în primul an. Ginsengul are nevoie de umbră sau semiumbră încă din faza de plantulă, exact ca plantele adulte.
Plantați ginsengul în grădină doar când are rădăcina suficient de dezvoltată – cel puțin 5 mm în diametru. Deși nu este o cultură dificilă, are cerințe specifice:
Sol: ușor, fără calcar, mereu umed dar bine drenat – ideal este un sol de pădure, similar celui preferat de ferigi sau konjac.
Expunere: la umbra arborilor, ferit de soarele direct.
Îngrășământ: doar compost natural, nu îngrășăminte chimice.
Ginsengul nu trebuie forțat să crească mai repede. Este o plantă lentă prin natura sa. Este rezistent la frig – frunzele cad toamna (începând cu octombrie), iar planta intră în repaus vegetativ pe timpul iernii. Frunzișul apare din nou abia în aprilie, scrie detentejardin.com