CONAF subliniază că deficitul bugetar al României a devenit una dintre cele mai presante probleme economice actuale. Organizația recunoaște presiunea reală din partea Comisiei Europene și importanța gestionării eficiente a acestei crize pentru stabilitatea financiară a țării.
„Înțelegem nevoia de consolidare fiscală și faptul că un deficit excesiv poate compromite atât accesul la fonduri europene, cât și credibilitatea externă a României. Tocmai de aceea, politicile fiscale adoptate acum trebuie să fie responsabile, sustenabile și inteligent calibrate”, afirmă CONAF în comunicatul citat de Economica.net.
PSD vrea taxă de solidaritate pe veniturile mari şi foarte mari, inclusiv pe pensiile speciale
Confederația critică vehement propunerea vehiculată de unele partide politice privind introducerea unei „taxe de solidaritate” pe veniturile salariale de peste 10.000 de lei. CONAF consideră această măsură ca fiind riscantă și potențial dăunătoare pentru economia României.
„România nu este astăzi o economie a marilor averi salariale. Este o economie în care o clasă de mijloc fragilă se construiește greu, în care din ce în ce mai mulți români acceptă două sau mai multe locuri de muncă pentru a face față inflației și costurilor tot mai mari ale vieții”, explică CONAF.
Un sondaj recent realizat de CONAF în rândul membrilor săi arată că:
CONAF prezintă exemple din alte țări europene care au abordat problema deficitului bugetar în moduri diferite:
„România nu va ieși din impas taxându-și profesioniștii și trimițându-i la ghișeul optimizării fiscale sau direct pe aeroport. Să penalizezi munca și educația înseamnă să alegi calea ușoară spre declin”, afirmă CONAF în comunicatul transmis Economica.net.
Organizația conchide că statul român trebuie să aleagă între o Românie care muncește și plătește taxe și una a resemnării fiscale și a exodului profesional. CONAF subliniază importanța unor politici fiscale echilibrate și a unei viziuni pe termen lung pentru dezvoltarea economică a țării.
„Nu poți cere loialitate fiscală când descurajezi exact munca onestă. Restul sunt lozinci”, concluzionează CONAF în poziția sa oficială.
Un deficit bugetar nu este un pericol dacă este alimentat de cheltuieli care susțin creșterea economică. Nu mărimea deficitului ar trebui să ne îngrijoreze, ci natura lui. inflatieCheltuielile pentru infrastructură, educație sau digitalizare pot avea un efect multiplicator benefic. În schimb, amplificarea poverii fiscale asupra muncii calificate va avea un efect dual negativ: va tempera consumul și va reduce investițiile.
Impactul asupra inflației ar putea fi major. Majorarea poverii fiscale într-un context de inflație persistentă riscă să ducă la noi scumpiri, să tempereze consumul și să afecteze veniturile reale ale populației. România a trăit deja acest scenariu.
Schimbarea filosofiei fiscale în interiorul anului fiscal subminează grav încrederea mediului de afaceri și a populației. Predictibilitatea fiscală este un principiu esențial într-o economie de piață. România nu își poate permite să continue practica modificării intempestive a regimului fiscal.
Nu în ultimul rând, Guvernul ar trebui să revină la principiile de bază ale unei politici fiscale sănătoase: transparență, predictibilitate, negociere cu partenerii sociali, ancorare în obiectivele de creștere economică și stabilitate financiară.
Bunăstarea nu se poate construi penalizând segmentul activ și calificat al societății. Nici echitatea socială nu poate fi servită prin descurajarea muncii și a educației. Iar credibilitatea fiscală nu se obține prin măsuri care riscă să genereze efecte adverse asupra consumului, investițiilor și încrederii generale în politicile publice.
România are nevoie de reforme structurale, de un buget solid și de o viziune pe termen lung. Nu de soluții de avarie care să transmită mesaje fiscale greșite într-un moment deja critic pentru economie.
România nu va ieși din impas taxându-și profesioniștii și trimițându-i la ghișeul optimizării fiscale sau direct pe aeroport. Să penalizezi munca și educația înseamnă să alegi calea ușoară spre declin.
Dacă aceasta este noua solidaritate fiscală, atunci singura solidaritate reală va fi între cei care vor munci mai puțin, vor plăti mai puțin și vor pleca mai repede.
Statul are de ales: vrea o Românie care muncește și plătește taxe, sau o Românie a resemnării fiscale și a exodului profesional? Nu poți clădi bunăstare cu soluții de avarie și mesaje fiscale strâmbe. Nu poți cere loialitate fiscală când descurajezi exact munca onestă. Restul sunt lozinci.