Pe lista recenta se numara producatorul marcii de cafea "Don Cafe", cel al laptelui Brenac, compania de fast-food Snack Attack, constructorul Arcom, firma de constructii al europarlamentarului Gigi Becali, firma de curierat Curiero, sau chiar clubul Dinamo.
Acestea sunt doar cateva dintre cele mai cunoscute firme intrate in insolventa in ultima perioada, despre care DailyBusiness.ro a relatat in premiera in mass-media romaneasca.
Anterior, un alt caz de insolventa, relatat de DailyBusiness.ro, facea "cariera" - cel al producatorului de oua Toneli, care a actionat in judecata gigantul Metro.
In aproape toate aceste dosare, creditorii sunt companii mici si mijlocii, iar datoriile nu sunt foarte mari. De ce s-a ajuns la insolventa, in conditiile in care aceste companii genereaza fluxuri de capital substantiale, iar multe dintre ele sunt solvabile?
In primul rand, este efectul blocajului financiar, care a ajuns la un nivel fara precedent in economia romaneascaCristian Ionescu, country manager Coface
"Termenul mediu de plata al facturilor a crescut de la 30 de zile la 90, sau chiar 120 de zile, iar pentru multe companii mici si mijlocii, sa lucreze cu un client mare inseamna, in multe cazuri, afacerea principala, cea care ii asigura existenta. Cand acesti mari jucatori se pierd in facturi si amana platile, se apeleaza tot mai des la justitie", a explicat Cristian Ionescu de la Coface.
Specialistii considera, pe de alta parte, ca numarul mare de dosare de insolventa din acest an se datoreaza si fragilitatii mediului de business, aflat intr-o restructurare fara precedent generata de criza, situatie pe care multi dintre cei care fac afaceri in Romania nu stiu cum sa o gestioneze.
"Aproape in fiecare zi afli de firme care se inchid, de business-uri construite pe o cerere ireala, al caror robinet, creditul, s-a inchis de ceva vreme", a spus expertul financiar Marius Popescu.
In momentul in care fluxul de capital s-a blocat, in lipsa unor notiuni elementare de management de criza, portita de scapare a fost vazuta in avocati, chemati "sa arate pisica" partenerilor de afaceri.
Gheorghe Piperea, vicepresedintele Uniunii Nationale a Practicienilor in Insolventa din Romania, considera ca acest comportament denota grave carente manageriale.
"In loc sa se negocieze, sa se apeleze la reorganizari economice, se merge direct in insolventa, in faliment, ca solutii-soc", a explicat Piperea.
In opinia analistilor, de vina pentru acest val fara precedent de cereri de insolventa sunt si companiile specializate, care in loc sa ofere solutii alternative firmelor angrenate in blocajul financiar, vin cu solutia insolventei ca fiind cea mai buna si eficace metoda de recuperare a datoriilor, chiar daca partenerii de afaceri sunt solvabili.
Pe de alta parte, solutia insolventei este una benefica pentru companiile care practic nu mai au nicio sansa in actualul mediu economic, a declarat Arin Stanescu, presedintele Uniunii Nationale a Practicienilor in Insolventa din Romania (UNPIR).
"Din pacate, in cele mai multe cazuri, aceste insolvente nu duc nicaieri. Din 10 dosare, daca in unul sau doua se rezolva problema, este un mare succes", a spus Cristian Ionescu, de la Coface.
Potrivit datelor de la Oficiul National al Registrului Comertului (ONRC), numarul dosarelor noi de insolventa a urcat cu 50% in primul trimestru, pana la circa 5.000, cele mai multe fiind in sectorul constructiilor-imobiliare, transporturi si retail.
Uniunea Nationala a Practicienilor in Insolventa din Romania se asteapta ca pana la finele anului numarul dosarelor sa ajunga la 20-25.000, apogeul urmand sa fie in septembrie-noiembrie 2009.
Criza ii trimite pe multi la cutia de calmante
Puneti la un loc scaderea consumului, blocajul financiar, infractiunile economico-financiare, insolventele, falimentele, piata neagra si blocajul creditarii si veti avea tabloul aproape complet al unei crize care risca sa trimita multi manageri la farmacie, in cautarea unor tratamente anti-stress.
"Nivelul de stress in economie, mai ales pe segmentul financiar-contabil, a ajuns la cote foarte ridicate", a comentat Cristian Ionescu, de la Coface.
Cine face afaceri in Romania, stie cat de dificil a ajuns sa incasezi o facturaCristian Parvan, secretarul general al Asociatiei Oamenilor de Afaceri
Ce se poate face in aceasta situatie? Sfaturile specialistilor par a fi simple, la indemana tuturor.
Insa, de la teorie la fapte, distanta este, de foarte multe ori, imposibil de parcurs. De la gestiunea stricta a balantei financiare, la hedging si consolidarea relatiilor cu firmele "sanatoase", de incredere, sfaturile specialistilor se invart in jurul aceleiasi probleme - banii.
"Daca s-ar relansa creditarea, daca bancherii ar avea mai multa incredere in mediul de afaceri, o infuzie de capital in economie ar insemna rezolvarea multor probleme", a declarat, recent, pentru DailyBusiness.ro, consultantul economic Bogdan Baltazar.
Dezghetarea creditarii, spun expertii, se anunta insa a fi extrem de dificila, in contextul in care bancile joaca de ceva timp rolul de "aspirator" de lichiditati, iar multi manageri, cei care incaseaza bani in aceasta perioada, prefera sa isi tina banii in banci, realizand profit din dobanzile atractive.
In primul rand legislatia insolventei si practica judiciara in materie sunt deficitare. Este oarecum exagerat sa permiti solicitari de punere in insolventa pentru datorii relativ mici de minim 10.000 de euro. Astfel se ajunge ca firme serioase, unele cu turn-over de sute, chiar milioane de euro pe zi sa fie puse in insolventa pentru datorii ridicole. De asemenea admiterea cererilor de punere in insolventa fara parcurgerea unor proceduri prealabile de conciliere a denaturat spiritul acestei institutii a insolventei, practic foarte multe firme creditoare (incurajate si de o serie de firme dubioase de recuperare creante) vad punerea in insolventa ca o forma de recuperare fortata a debitelor de la debitori mai mult sau mai putin rai platnici.
Apoi practica demult incetatenita intalnita la firmele puternice cu putere de negociere mare respectiv de a se finanta pe formula "credit furnizor". Astfel din dorinta de a obtine preturi mici de la furnizori acestea accepta in contracte termene scadente scurte pe care apoi le lungesc unilateral mizand pe dorinta disperata a firmelor mici care in aceste conditii de criza vor sa-si mentina contractele, uneori cu costuri de finantare datorate lungirii termenelor de plata costuri care nu le-au prevazut initial. Mai mult, in general aceste firme mici nu prea au acces la linii de finantare (overdraft-uri etc) si atunci sigura lor solutie este sa nu plateasca taxele la stat. Si cum in aceste zile, administratiile fiscale au devenit nemiloase cu datornicii iar acestia la randul lor nu au alta alterntiva decat sa-i "execute" si ei pe datornicii lor inclusiv (sau mai ales) prin a cere punerea in insolventa.
Nu in ultimul rand, pe piata circula zvonul ca aceasta stare de lucruri este incurajata si de o anumita intelegere tacita intre asa zisele firme insolventa si lichidari si anumiti judecatori care se grabesc sa puna societati in insolventa tocmai pentru ca prin likidare se pot obtine mari beneficii.