Isarescu, ghid in propriul palat. Vezi cum arata biroul guvernatorului si locul in care se decide soarta dobanzii cheie (FOTO-Reportaj)

Evenimentul a inceput. Detaliile despre lucrarile de restaurare a bancii le aflam intr-o conferinta in care, timp de trei-patru ore, specialistii prezinta (un pic prea) amanuntit operatiunea. Dupa conferinta soseste si momentul asteptat de oaspeti: vizitarea bancii.

Oaspetii, un grup de 50-60 de persoane, in principal specialisti care au lucrat la restaurare, plus cativa ziaristi, se indreapta spre holul principal al BNR pentru a face turul bancii. Lumea este putin bulversata: inca nu se stie unde este ghidul oficial, unul dintre angajatii BNR. In cele din urma apare si grupul porneste.

Dupa ce trecem prin cateva holuri somptuoase, care pe vremuri gazduiau birourile bancilor comerciale, si care acum au fost eliberate de acareturi devenind incaperi de protocol, ajungem la biblioteca. Este o incapere intima, cu fotolii incapatoare din piele, in care zarim nelipsita scara interioara din lemn care duce spre fondul de carte si panoplii, pe care sunt insirate ultimele aparitii din presa.
[gallery:110]

Dupa un scurt rastimp, oamenii incep sa se agite, vizitatorii ies din sir si se indreapta din nou spre locul din care au venit. Ce se intampla, se intreaba oaspetii? „A venit guvernatorul!”. Intr-adevar, in cuvantul de deschidere promisese ca va face o poza de grup cu toti cei care au participat la restaurare.

Prin urmare, specialistii si guvernatorul se aseaza frumos pe scara din hol, se face poza de grup si periplul continua. Vizitatorii urca spre primul nivel al cladirii, insotiti de guvernator. Prima oprire – sala consiliului: in centru este o masa din lemn masiv, iar in jurul ei scaunele de piele unde membrii consiliului de administratie decid soarta dobanzilor din piata, scazand sau crescand dobanda cheie.

„Cand am vazut-o (camera n.r.) inainte de restaurare, aici in centru era un hau (podeaua fusese inlaturata – n.r.) si mi-a fost frica sa ma apropii”, spune guvernatorul unei doamne de langa el. „Stiti ca aici (in sala consiliului n.r.) se pregatisera sa il omoare pe Carada (Eugeniu Carada, fondatorul BNR), dar complotul a fost demascat si a scapat”, completeaza el.

Guvernatorul este insa asaltat de intrebari si trebuie sa se intrerupa. Pasionat de subiectul restaurarii si mandru ca a fost direct implicat in lucrari, guvernatorul se intoarce spre un jurnalist si continua discutia pe tema restaurarii. Ii spune ca nu a permis constructorilor sa intervina mult asupra incaperii desi aceasta ar fi dat salii o mai buna acustica. Insa guvernatorul nu a vrut sa strice aspectul initial al incaperii. Asa ca sedintele consiliului tinute aici sunt foarte scurte. „De ce?” intreaba jurnalistul. „Pentru ca nu se aude”, raspunde guvernatorul.

Academicianul Constantin Balaceanu Stolnici este in cealalta parte a salii, asezat pe un scaun si discuta cu unul dintre restauratori. Ma indrept intr-acolo. „Si ce ati facut cu tablourile, la restaurare?”, intreaba Balaceanu Stolnici, pe un perete fiind vizibil un tablou de Grigorescu, alaturi de alte opere. „Fiecare a trebuit dat jos si curatat bucata cu bucata”, explica specialistul.

Grupul se pune iarasi in miscare, urmandu-l pe Mugur Isarescu, care intre timp a parasit incaperea si se indreapta spre biroul guvernatorului, o camera din imediata apropriere a salii consiliului si care face totodata trecerea spre alta incapere.

Camera nu impresioneaza in mod deosebit, in afara fotoliului impozant, a biroului din lemn masiv si a unei oglinzi imense, care a fost de asemenea restaurata. In plus, e o camera de trecere, si nu pare potrivita pentru un guvernator. Nu este deloc personalizata.

Aflu insa de la purtatorul de cuvant al BNR, Mugur Stet, ca guvernatorul nu sta aici: „Are un birou in palatul nou, acela nu se viziteaza”, spune el.

Periplul continua catre sala muzeului. Lumea vrea sa se afle cat mai aproape de guvernator. Ziaristii il intreaba de dobanzi si leu, el continua cu subiectul restaurarii. Intra intr-un balconas, care ofera o vedere perfecta asupra unei sali de la parter, unde in trecut erau birouri ale bancilor comerciale.

Explica ziaristilor ca, pe la 1900, fara internet, bancherii veneau aici si faceau operatiuni cu BNR. „Vrei sa-ti spun ce facea zi de zi Nicu Cinteza din perioada aia (omologul de acum un secol al actualului sef al supravegherii bancii centrale, Nicu Cinteza – n.r.)? Urmarea de la balconul interior birourile bancilor, iar daca vreuna isi inchidea obloanele, putea fi semnul c-ar avea o mare problema”, spune guvernatorul unei jurnaliste. Vizita se incheie, si se coboara spre sala de protocol.

Pentru cei care au vazut in conferinta imagini cu starea palatului de dinainte de refacere, rezultatul restaurarii pare intr-adevar impresionant. In mintile curioase cu siguranta pluteste intrebarea: „Cat o fi costat toata treaba?”

Consilierul guvernatorului, Adrian Vasilescu, spune ca BNR a suportat costurile, fara a avansa insa vreo cifra. „De altfel, si atunci cand s-a construit palatul, la jumatatea secolului 19, banii au fost dati tot de catre BNR”. Pe atunci, situatia era aceeasi ca in prezent: Ministerul de Finante era in deficit, iar BNR avea bani, spune consilierul. Finantele au contribuit doar cu terenul pentru realizarea constructiei, care a fost ridicata integral pe banii bancii nationale.

Isarescu spune ca acum BNR arata mai bine si decat Banca Nationala din Franta, si decat Banca Angliei.