Ce este Garda Revoluționară – cea care controlează, de fapt, operațiunile de război în Iran și cum impune o linie politică dură

Anticipând decapitarea conducerii din Iran, Garda Revoluționară a Iranului (IRGC) își delegase deja responsabilitățile eșalonului inferior, înainte de primul atac americano-israelian, o strategie menită să crească reziliența, dar care ar putea genera erori de calcul sau extinderea conflictului, pe măsură ce ofițerii de rang mediu au fost împuterniciți să lanseze atacuri asupra statelor vecine. Să ne reramintim că Iranul a tras chiar și asupra Turciei, membră NATO.

În Iran, rolul central al Gărzii, la toate nivelurile sistemului, și abordarea sa strictă de securitate fac mai dificilă declanșarea unor proteste, diminuând astfel orice speranță americană sau israeliană ca atacul să genereze o răsturnare a regimului.

Alegerea unui nou lider suprem, după moartea ayatollahului Ali Khamenei, ar putea consolida și mai mult rolul Gărzii, avertiza Kasra Aarabi, șef al cercetării privind Garda, în cadrul organizației United Against Nuclear Iran, cu sediul în SUA.

Fiul lui Khamenei, Mojtaba, are legături foarte apropiate cu Garda, exercitând control semnificativ și beneficiind de sprijin extins, inclusiv din partea ofițerilor juniori, mai radicali.

„Dacă conflictul din Iran se oprește brusc și regimul supraviețuiește, putem fi siguri că Garda Revoluționară a Iranului (IRGC) va avea un rol și mai important”, a comentat Aarabi.

Strategia de descentralizare a Gărzii, esențială

Reuters a discutat cu șase surse iraniene și regionale apropiate Gărzii, care au confirmat că aceasta a preluat un rol mult mai amplu, în ierarhie, de la începutul războiului în 2026 și că este implicată acum în fiecare decizie majoră.

Un oficial de securitate apropiat Gărzii a spus că noul comandant al IRGC, Ahmad Vahidi, a fost prezent la toate întâlnirile de rang înalt, iar obiectivul principal rămâne supraviețuirea sistemului islamic revoluționar și atingerea scopurilor acestuia.

Vice-ministrul apărării și membru al Gărzii, Reza Talaei-Nik, a explicat într-un interviu TV că fiecare nivel din structura de comandă are succesorii desemnați trei trepte mai jos, gata să preia imediat atribuțiile în cazul unei pierderi.

Anul trecut, loviturile israeliene l-au ucis pe conducătorul general al Gărzii și pe șefii unităților de informații, aerospațiale și economice. În 2026, când a reînceput conflictul o lovitură aeriană l-a ucis ultimul comandant al Gărzii, Mohammad Pakpour.

Decentralizarea face parte din doctrina Gărzii de aproape 20 de ani, fiind dezvoltată după prăbușirea forțelor irakiene în timpul invaziei conduse de SUA din 2003. „Ideea a fost să descentralizăm astfel încât, dacă o provincie este atacată, să se poată apăra și să mențină autoritatea regimului”, a explicat Aarabi.

Garda combate amenințările externe și interne

Planul a fost conceput pentru ca Garda să continue să acționeze atât ca principal vârf de lance al răspunsului militar iranian la atacurile externe, cât și ca forță de menținere a securității interne.

Această abordare pare să funcționeze pentru moment, deși atacurile susținute care vizează atât liderii seniori, cât și pe cei mai juniori ar putea testa capacitatea Gărzii de a menține coerența strategică.

Deși Garda Revoluționară a Iranului nu este o unitate complet omogenă, ci are rivalități și dispute interne, sursele spun că sunt mai „uniți ca niciodată, când Iranul este atacat”.

Totuși, la numai cinci zile de la atacurile israeliene și americane au existat semne că structura de comandă începe să se degradeze, observându-se atacuri tot mai neregulate asupra țintelor civile din monarhiile din Golf.

Ministrul de externe Abbas Araqchi a spus că răspunsul Iranului la atac fusese deja planificat. „Aceste unități operează pe baza instrucțiunilor generale date în prealabil, nu prin comandă directă în timp real de la conducerea politică actuală”, a declarat el pentru Al Jazeera.

Garda este implicată în aproape fiecare decizie strategică luată în Iran, chiar și dincolo de rolul central pe care îl avea înainte de război, putând conta în continuare pe o conducere politică supraviețuitoare, în care cei trei cei mai importanți membri sunt foști membri ai Gărzii.

Generalul Reza Talaei-Nik, ministru adjunct al Apărării din Iran, a discutat despre industria de armament a Iranului și capacitatea acesteia de a continua producția în ciuda atacurilor inamice și într-un interviu acordat la IRINN TV (Iran), în 24 aprilie 2026.

El a spus că există peste 1.000 de tipuri de arme și sisteme militare produse în Iran și a descris modul în care producția și dezvoltarea sunt împărțite între diverse unități militare și companii private situate în toată țara.

Talaei-Nik a spus că producția se desfășoară atât în ​​instalații vizibile, cât și ascunse și că, chiar dacă inamicul crede că a lovit o linie de producție, capacitatea Iranului de a furniza aceste arme rămâne intactă.

Reza Talaei-Nik: „Avem peste 1.000 de tipuri de echipamente militare, inclusiv rachete, drone și alte sisteme și arme [militare], care au fost produse și dezvoltate în Iran prin intermediul unei rețele de startup-uri cu producție distribuită în cadrul forțelor noastre armate, al Ministerului Apărării și al companiilor private, care sunt răspândite în toată țara.”

Talaei-Nik: „De exemplu, racheta Khaybar-4 este unul dintre aceste tipuri. UAV-ul Shahed este un alt tip. Aceste sisteme fabricate în Iran sunt produse de o rețea care implică Forțele Armate, IRGC, Ministerul Apărării și startup-uri private.”

„Producția este răspândită în toată țara, atât la vedere, cât și în instalații ascunse. Chiar dacă inamicul crede că a lovit o linie de producție, capacitatea noastră de a furniza și sprijini rămâne intactă. Suntem susținuți de aproximativ 9.000 de companii și de un grup numeros de talente de elită care lucrează în sectorul nostru de apărare.”

Imperiul politic și economic al Gărzii

Corpul Gărzilor Revoluționare Islamice a fost fondat după Revoluția din 1979 pentru a apăra Iranul împotriva dușmanilor interni și externi și ca contrapondere la forțele armate regulate.

Răspunzând direct liderului suprem, Garda a devenit un stat în stat, combinând puterea militară, rețelele de informații și influența economică pentru a menține supraviețuirea sistemului islamic de putere.

Această poziție a fost testată imediat după revoluție, când invazia Irakului a declanșat un război de opt ani, experiență formativă pentru mulți lideri iranieni actuali.

Figuri importante care au servit în Garda în timpul războiului ocupă acum pozițiile critice în Iran sunt președintele Masoud Pezeshkian a fost chirurg pe câmpul de luptă, speakerul Parlamentului Mohammad Baqer Qalibaf a luptat pe front și a condus unitatea aeriană a Gărzii, iar Ali Larijani, principal consilier al lui Khamenei, a fost ofițer de stat major.

De la începutul anilor 2000, odată cu intrarea generației de război în funcții de conducere și accelerarea confruntării cu Occidentul, rolul Gărzii în statul iranian a crescut.

Garda a preluat controlul asupra programului nuclear iranian și, pe măsură ce sancțiunile au afectat economia, a devenit actor principal și în sectorul economic, prin divizia de construcții Khatam al-Anbia, câștigând contracte majore, inclusiv în sectorul energetic.

De asemenea, Garda a devenit canalul principal către proxy-urile șiiți din Orientul Mijlociu, iar paramilitarii voluntari Basij au fost folosiți pentru a suprima nemulțumirile interne.

Citește și: The Times of Israel: Netanyahu nu poate spune dacă poporul iranian va răsturna regimul de la Teheran și a lansat avertismente la adresa noului lider suprem al Iranului