Piața globală a îngrășămintelor se confruntă cu a doua creștere majoră de preț din ultimii patru ani, după cea declanșată în 2022 de războiul din Ucraina. De această dată, închiderea unor unități de producție din Orientul Mijlociu și perturbarea rutelor maritime prin Strâmtoarea Ormuz – prin care tranzitează aproximativ o treime din comerțul global cu îngrășăminte – au redus semnificativ oferta.
Livrările de uree, un îngrășământ esențial pe bază de azot, au fost afectate puternic, inclusiv prin oprirea exporturilor din Qatar, care găzduiește cea mai mare facilitate de producție la nivel global. În paralel, fluxurile de sulf și amoniac au fost diminuate, amplificând presiunile asupra prețurilor.
„Situația actuală este mai gravă decât în 2022”, a declarat Shawn Arita, expert în politici agricole la Universitatea Dakota de Nord, subliniind importanța strategică a Strâmtorii Ormuz pentru lanțurile de aprovizionare.
Creșterile cele mai puternice de preț s-au înregistrat la uree, pe fondul pierderii unei părți semnificative din volumele tranzacționate global. India, unul dintre cei mai mari producători de orez și grâu, a fost nevoită să plătească aproape dublu pentru importurile recente de uree, comparativ cu nivelurile din urmă cu două luni.
În același timp, fermierii se confruntă cu un context nefavorabil pe partea veniturilor. Prețurile cerealelor rămân scăzute, după mai mulți ani de recolte ridicate. La bursa de la Chicago, cotațiile la grâu sunt aproximativ la jumătate față de nivelurile de acum patru ani, iar cele la soia au scăzut semnificativ, informează agenția Reuters.
Această combinație, costuri mai mari și venituri mai mici, determină fermierii să reducă utilizarea îngrășămintelor sau să opteze pentru variante mai ieftine, ceea ce poate afecta randamentele și calitatea culturilor. Îngrășămintele pe bază de azot, esențiale pentru multe culturi, trebuie aplicate anual, iar reducerea lor are efect direct asupra producției.
Problemele se extind și în alte segmente ale pieței. Restricțiile la export impuse de China pentru fosfați, combinate cu deficitul de sulf și amoniac, ar putea determina fermierii să reducă aplicarea acestor nutrienți, cu impact asupra randamentelor, a arătat Andy Jung, reprezentant al producătorului american Mosaic.
De la începutul conflictului, piața a pierdut cel puțin două milioane de tone de uree, potrivit datelor firmei de analiză Argus, ca urmare a închiderii unor unități de producție din Orientul Mijlociu și a perturbărilor logistice.
Impactul imediat asupra aprovizionării globale cu alimente ar putea fi limitat, în condițiile în care fermierii dispun încă de stocuri, iar recoltele record din anii anteriori au majorat rezervele de cereale. Cu toate acestea, organizații internaționale, inclusiv Consiliul Internațional al Cerealelor, și-au revizuit deja în scădere estimările privind producțiile viitoare.
Primele semnale ale ajustărilor vin din Australia, unde fermierii din statul Australia de Vest estimează o reducere cu 14% a suprafeței cultivate cu grâu. Tendințe similare sunt anticipate în Brazilia, cel mai mare exportator de soia, unde fermierii ar putea reduce cantitatea de îngrășăminte utilizată.
În Europa, datele preliminare indică suprafețe mai mici cultivate cu porumb în țări precum Franța, iar reducerea aplicării de azot ar putea afecta producția de grâu.
Analiștii avertizează că riscurile majore se vor materializa în sezonul de plantare din toamnă, când fermierii ar putea decide diminuarea suprafețelor cultivate, cu efecte directe asupra recoltelor din 2027.
Citește și: Criză majoră în agricultură. Fermierii români cer intervenții urgente pentru a evita colapsul sectorului