În ultima săptămână, un grup de nave de atac al SUA, în frunte cu portavionul USS Abraham Lincoln, a navigat din Marea Chinei de Sud spre Golful Persic, în apropiere de Iran.
La începutul acestei luni, pe măsură ce protestele anti-regim s-au răspândit în Iran și au apărut relatări privind forțele de securitate iraniene care au ucis demonstranți, Trump a promis că Statele Unite „vor veni în ajutorul lor”.
:format(webp):quality(100)/https://www.dailybusiness.ro/wp-content/uploads/2026/01/avioane-de-lupta-1024x683.jpg)
Sosirea forțelor navale americane în apropierea Iranului ar putea fi un preludiu al unui atac asupra regimului? Nate Swanson, fost director pentru Iran la Consiliul pentru Securitate Națională în administrația Biden și membru al echipei de negociere cu Iranul din administrația Trump spune că ne aflăm într-o situație fără precedent.
SUA au petrecut ani întregi dezvoltând tehnologia și expertiza necesare pentru a desfășura cu succes o operațiune împotriva programului nuclear iranian. Inițierea unor atacuri pentru a proteja protestatarii reprezintă însă un set diferit de ținte și obiective, care probabil sunt dezvoltate în timp real.
:format(webp):quality(100)/https://www.dailybusiness.ro/wp-content/uploads/2026/01/uss-abraham-lincoln-cvn72-nuclear-powered-aircraft-carrier-usnavy.jpg)
Pe măsură ce USS Abraham Lincoln se apropie de regiune, Donald Trump are probabil la dispoziție o serie de opțiuni și Nate Swason propune să le trecem în revistă pe toate.
Ținte militare simbolice: Acestea ar putea include atacuri asupra unor ținte convenționale, precum programul nuclear sau de rachete al Iranului. Deși aceste lovituri ar avea un efect limitat asupra protestatarilor, ele ar asigura că nimeni nu poate acuza președintele că a trasat „linii roșii” și apoi le-a ignorat.
Atacuri posibile asupra aparatului de securitate: Trump are, probabil, informații despre diverse facilități și persoane conectate la Corpul Gărzii Revoluționare Islamice, forțele de ordine și miliția paramilitară Basij, care ar putea fi implicate în reprimarea protestelor. În această categorie intră și atacurile cibernetice asupra aparatului de securitate. Astfel de lovituri ar putea oferi protestatarilor un sentiment de răzbunare și consolare, dar nu este clar cât de mult ar putea împiedica regimul să continue reprimarea.
Iranul are peste un milion de persoane în structurile sale de securitate. Un atac izolat este puțin probabil să schimbe calculul regimului privind uciderea protestatarilor. O campanie susținută împotriva personalului de securitate este plauzibilă, dar ar necesita un angajament durabil pe care administrația Trump l-a evitat până acum în utilizarea forței militare.
Țintele economice: În timpul confruntărilor dintre Iran și Israel din ultimul an, au existat speculații că Israelul ar putea ataca ținte economice iraniene. Acestea ar putea include terminale de export de petrol, precum insula Kharg din Golful Persic, dar și infrastructura critică de gaze naturale. O astfel de operațiune ar fi riscantă și ar putea afecta piețele energetice, dar ar atrage atenția unui guvern aflat pe marginea colapsului economic.
:format(webp):quality(100)/https://www.dailybusiness.ro/wp-content/uploads/2026/01/avioane-militare-1024x683.jpg)
Un atac asupra liderului suprem, ayatollahul Ali Khamenei: Mulți protestatari din Iran și observatori externi cer un atac care să îl elimine pe liderul suprem al Iranului, Ayatollahul Ali Khamenei. Deși nu este clar dacă un astfel de atac este fezabil sau recomandabil, ar schimba radical situația.
Liderul suprem iranian este cea mai înaltă autoritate politică și religioasă din Iran. În istoria Republicii Islamice a existat o singură succesiune, iar în prezent nu există un succesor recunoscut pentru Khamenei. Îndepărtarea sa ar crea un vid de putere fără precedent, iar consecințele sunt imposibil de anticipat.
Fostul adjunct al emisarului special pentru Iran, Abram Paley și Nate Swanson, director pentru Iran la Consiliul pentru Securitate Națională au oferit sugestii pentru sprijinirea protestatarilor, inclusiv prin suspendarea inițiativelor politice, care nu sunt legate de proteste.
Realist vorbind, niciuna dintre aceste măsuri nu ar fi decisivă și nu ar schimba traiectoria actualelor proteste. Ele sunt concepute pentru runda următoare de proteste, asigurându-se că protestatarii au instrumentele necesare pentru a-și decide singuri viitorul țării.
Expertul intervievat de Atlantic Council este de părere că un atac ar avea un impact major, însă este imposibil de prezis care ar fi urmările, deoarece succesul ar trebui măsurat prin efectul asupra psihologiei protestatarilor și a regimului. Un atac ar putea să ofere protestatarilor un impuls de moral atât de puternic încât să continue să protesteze până la apariția fisurilor în regim, la defecțiuni și, eventual, la prăbușirea regimului iranian.
:format(webp):quality(100)/https://www.dailybusiness.ro/wp-content/uploads/2026/01/morga-Teheran.webp)
Ca ripostă însă, regimul ar putea ucide și mai mulți cetățeni. Acest scenariu are paralele cu Ungaria în 1956 și cu Kurdistanul irakian în 1991, când SUA au cerut oamenilor să se ridice, dar le-au oferit resurse limitate, iar protestatarii au fost înfrânți brutal.
Regimul de la Teheran ar putea cădea și ar putea apărea o democrație pro-occidentală, dar un scenariu la fel de probabil este ascensiunea unui guvern și mai dur, dornic să dezvolte arme nucleare și să folosească arsenalul de rachete. Această preocupare explică, parțial, de ce mai multe state din Golf s-au pronunțat împotriva unui atac asupra Iranului.
Este foarte puțin probabil ca trupele americane să fie desfășurate pe teren în Iran. Aceasta înseamnă că tranziția politică nu va avea loc prin eliberarea Iranului de către soldați americani sau intervenția unei forțe externe. Schimbarea va trebui să fie determinată de iranieni.
Prezența USS Abraham Lincoln în regiune are două funcții. În primul rând, permite SUA să se apere mai ușor împotriva oricărei represalii din partea Iranului, oferind mai multe opțiuni pentru un atac. În al doilea rând, conferă un avantaj psihologic. Iranul știe că orice acțiune de răspuns la un atac american ar putea fi întâmpinată cu o escaladare suplimentară din partea forțelor SUA.
:format(webp):quality(100)/https://www.dailybusiness.ro/wp-content/uploads/2026/01/uss-abraham-lincoln-1.jpg)
Această dinamică va descuraja probabil Iranul să facă pași de escaladare excesivi. Regimul iranian va calibra răspunsul în funcție de ceea ce consideră a fi proporțional cu acțiunea americană. De exemplu, dacă SUA lovește prin atacuri simbolice, Iranul va răspunde probabil tot simbolic.
Atacul Iranului asupra forțelor americane din Qatar din iunie este un exemplu util pentru un astfel de răspuns. Acest scenariu permite ambelor părți să pretindă o victorie și să de-escaladeze situația.
În ceea ce privește un atac asupra lui Khamenei, președintele iranian Masoud Pezeshkian a declarat la începutul acestei luni că „un atac asupra marelui lider al țării noastre echivalează cu un război total împotriva națiunii iraniene.” Cum s-ar desfășura acest scenariu este imposibil de prezis, dar SUA sunt acum mai pregătite să răspundă.
Potrivit celor mai recent einformații din presă, liderul suprem al Iranului, Ayatollahul Ali Khamenei, s-ar fi mutat într-un adăpost subteran fortificat din Teheran, după ce oficiali superiori din armată și din structurile de securitate au evaluat un risc crescut al unui posibil atac american, potrivit a două surse apropiate guvernului, citate de Iran International.
Articolul este scris în urma unui interviu acordat de Nate Swanson, cercetător senior rezident și director al Iran Strategy Project în cadrul Scowcroft Middle East Security Initiative la Atlantic Council. Swanson a lucrat aproape două decenii în Departamentul de Stat al SUA, concentrându-se în principal pe Iran. Din 2015 a fost consilier senior pentru politica față de Iran în administrațiile succesive, inclusiv director pentru Iran la Consiliul pentru Securitate Națională.
Citeșțe și: Trump cere opțiuni militare „decisive” împotriva Iranului și amenință: „Ar putea fi șters de pe hartă”