Vizita are loc pe fondul competiției pentru influență în Arctica, unde securitatea, materiile prime critice și infrastructura au devenit mize geopolitice majore.
Von der Leyen s-a întâlnit în timpul vizitei cu premierul Groenlandei, Jens-Frederik Nielsen, cu premierul Danemarcei, Mette Frederiksen, și cu premierul Insulelor Feroe, Beinir Johannesen.
Liderii au semnat o declarație comună între Uniunea Europeană și Groenlanda, prin care Bruxellesul încearcă să aprofundeze cooperarea cu insula și să își consolideze prezența într-o regiune a cărei importanță strategică este în creștere.
Groenlanda, teritoriu autonom în cadrul Regatului Danemarcei, nu face parte din Uniunea Europeană, însă are o poziție strategică în Atlanticul de Nord și în Arctica.
Danemarca rămâne responsabilă pentru politica externă, apărare și securitate, în timp ce autoritățile de la Nuuk gestionează o mare parte din afacerile interne ale insulei.
Președintele american Donald Trump a susținut că Statele Unite au nevoie de controlul asupra insulei din motive de securitate națională și a provocat o criză diplomatică prin declarațiile sale privind posibilitatea preluării Groenlandei. În prezent, dialogul dintre Statele Unite, Danemarca și Groenlanda continuă, printr-un grup de lucru creat pentru a găsi soluții privind interesele de securitate americane în regiune.
Pentru Bruxelles, răspunsul nu este doar diplomatic. Uniunea Europeană încearcă să își consolideze poziția prin investiții, infrastructură și acces la resursele minerale ale Groenlandei, într-un moment în care Europa caută alternative la dependența de furnizori externi, în special în cazul materiilor prime critice.
Bruxellesul pregătește un nou pachet financiar de aproximativ 200 de milioane de euro pentru Groenlanda, potrivit informațiilor publicate de Financial Times.
Fondurile ar urma să sprijine proiecte din domeniul materiilor prime critice, energiei regenerabile, cablurilor submarine, conexiunilor prin satelit, centrelor de date și consolidării capacității administrative.
Pachetul ar completa finanțarea europeană deja alocată Groenlandei. Pentru perioada 2021-2027, UE are prevăzută o finanțare de aproximativ 225 de milioane de euro, iar Comisia Europeană propune creșterea acesteia la 530 de milioane de euro pentru perioada 2028-2034, în cadrul următorului buget multianual al Uniunii.
Dimensiunea economică este esențială pentru Bruxelles. Groenlanda are o populație de doar 56.740 de persoane, potrivit datelor oficiale pentru 1 ianuarie 2026, iar economia sa depinde în mare măsură de pescuit și de transferurile financiare din partea Danemarcei. Pentru autoritățile de la Nuuk, dezvoltarea unor noi industrii reprezintă una dintre condițiile pentru creșterea autonomiei economice.
În acest context, Uniunea Europeană încearcă să se prezinte drept un partener economic pe termen lung, capabil să ofere investiții și acces la piața europeană fără a pune sub semnul întrebării autonomia Groenlandei.
Groenlanda deține zăcăminte de metale și minerale considerate importante pentru tranziția energetică, industria tehnologică și apărare, inclusiv elemente de pământuri rare, grafit și molibden.
Pentru Uniunea Europeană, dezvoltarea acestor resurse poate contribui la reducerea dependenței de importuri concentrate în câteva țări. Actul european privind materiile prime critice stabilește obiectivul diversificării lanțurilor de aprovizionare și al reducerii dependenței de un singur furnizor extern.
Comisia Europeană a anunțat că lucrează la proiectul de molibden Malmbjerg, dezvoltat de Greenland Resources, pentru consolidarea aprovizionării sectorului european de apărare. De asemenea, un proiect de extracție a grafitului dezvoltat de GreenRoc a fost selectat drept proiect strategic în cadrul legislației europene privind materiile prime critice.
Potențialul minier este însă mult mai mare decât producția actuală. Datele privind licențele și proiectele arată că numeroase exploatări se află încă în faza de dezvoltare sau evaluare, în timp ce numărul minelor aflate efectiv în producție rămâne foarte redus. Un raport al Arctic Institute arată că în 2026 doar două mine erau operaționale.
Această diferență dintre potențialul geologic și producția efectivă explică de ce investițiile în infrastructură, energie, transport și conectivitate sunt la fel de importante precum finanțarea directă a proiectelor miniere.
Interesul pentru resursele Groenlandei nu se limitează la minerale. În august, autoritățile groenlandeze au respins posibilitatea ca un proiect de foraj petrolier din estul insulei să fie realizat în iarna 2026-2027.
Proiectul este dezvoltat de Greenland Energy Company, o companie petrolieră cu sediul în Texas, care încearcă să obțină aprobările necesare pentru foraje în bazinul Jameson Land. Compania a confirmat că lucrează cu autoritățile groenlandeze pentru obținerea permiselor și că pregătește operațiunea de explorare.
Guvernul Groenlandei a transmis însă în august că forajele propuse pentru zona Nunap Qeqqa/Jameson Land nu pot fi realizate în sezonul de iarnă 2026-2027. Compania urmărește acum obținerea aprobărilor pentru o operațiune în iarna următoare.
Cazul a atras atenția tocmai pentru că apare într-un moment în care administrația Trump își reafirmă interesul pentru Groenlanda. Materialele pentru pregătirea forajului au ajuns în estul insulei, însă autoritățile au precizat că activitățile de foraj nu pot începe fără aprobările necesare.
Vizita lui von der Leyen a coincis și cu începutul exercițiului militar Arctic Shield 2026, desfășurat între 7 și 18 septembrie în sudul Groenlandei și în zona Kangerlussuaq.
Aproximativ 400 de militari, marinari și membri ai forțelor aeriene din 10 state NATO erau așteptate să ia parte la exercițiu. Operațiunile aveau să se desfășoare terestru, maritim și aerian, ca parte din activitatea NATO Arctic Sentry, destinată consolidării prezenței și capacității Alianței în Arctica și în nordul Atlanticului.
Bruxellesul nu controlează politica de securitate a Groenlandei, iar responsabilitatea formală pentru apărare revine Danemarcei. Cu toate acestea, UE încearcă să își lege politica economică de interesele strategice ale Europei în Arctica.
„Groenlanda devine din ce în ce mai importantă pentru UE, ca poartă către Arctica, datorită poziției sale geopolitice, materiilor prime critice și rolului său în securitatea arctică”, a declarat Marc Jacobsen, cercetător la Royal Danish Defence College.
Pentru Bruxelles, miza este astfel mai largă decât relația bilaterală cu Nuuk. Uniunea Europeană încearcă să își reducă vulnerabilitatea în lanțurile de aprovizionare, să își securizeze accesul la materii prime pentru industriile de apărare și tehnologie și să își consolideze prezența într-o regiune în care Rusia, China și Statele Unite își dispută influența.
Groenlanda se află într-o poziție neobișnuită. Teritoriul are autonomie extinsă, dar rămâne parte a Regatului Danemarcei și nu este membru al UE. În același timp, poziția sa geografică o transformă într-un element important al arhitecturii de securitate din Atlanticul de Nord.
Pentru Danemarca, presiunea americană a creat o situație diplomatică dificilă: Washingtonul este principalul aliat militar în cadrul NATO, dar solicitările administrației Trump privind Groenlanda au fost percepute la Copenhaga drept o provocare la adresa suveranității regatului.
Pentru Bruxelles, criza a oferit însă și un motiv pentru accelerarea unei relații care exista deja. Comisia Europeană și-a deschis un birou la Nuuk în 2024, iar instituțiile europene au identificat Groenlanda drept un partener important pentru politica arctică și pentru diversificarea aprovizionării cu materii prime.
Autoritățile de la Nuuk încearcă să atragă investiții și să își dezvolte economia, păstrând în același timp controlul asupra resurselor și asupra ritmului în care acestea sunt exploatate.
Vizita Ursulei von der Leyen transmite astfel un mesaj economic și strategic: Uniunea Europeană nu vrea ca viitorul Arcticii să fie decis exclusiv de Washington, Moscova sau Beijing și încearcă să transforme relația cu Groenlanda într-un parteneriat pe termen lung, bazat pe investiții, materii prime critice, infrastructură și securitate.
În timp ce Groenlanda își caută propriul drum către o economie mai autonomă, competiția pentru resursele sale și pentru poziția strategică pe care o ocupă abia începe să se intensifice.
Citește și: Trump insistă că Groenlanda ar trebui să fie sub controlul SUA: „Este esențială pentru securitatea noastră”