Puterea uriasilor in mana piticilor

Puterea uriasilor in mana piticilor

este un concept a carui prevalenta si larga aplicare ma frapeaza deseori. De cele mai multe ori suportul este asigurat de incompetenta inconstienta, mother of all … diverse.

Cand merg prin ploaie sunt stresat de teama ca as putea calca un melc, constient fiind un pas gresit (la propriu) poate curma avansul si asa dificil al bietului workaholic. La un nivel metaforic putem vedea cum oameni imputerniciti circumstantial ajung sa atinga destinele altora, cel putin sub aspect carieristic.

Am vazut prieteni care au inregistrat succese multiple si upgrade-uri profesionale care si-au pastrat un miez de simt comun solid. Pe unii i-am pierdut in sensul ca au facut pasul mintal in a vedea omul ca resursa, isi pondereaza relatiile pe criterii utilitare, intretin doar acele contacte cu potential material ridicat.

Teoria inceputului dificil care genereaza rezultate uimitoare nu sta mereu in picioare. Ne asteptam ca echipa care se antreneaza in cele mai vitrege conditii sa aiba performante remarcabile. Decidem instant ca cel care isi parcheaza Bentley-ul in fata casei trebuie sa fie macar un mafiot debutant daca nu unul versat. Insa de cele mai multe cazuri este vorba de wishful thinking care vine la pachet cu o orbire selectiva fata de contraexemple. Putine inceputuri dificile s-au concretizat in maretie. Este tocmai asteptarea paradoxului, consolarea perdantului care a castigat experienta.

Prin natura lor piticii simt si gandesc mic. Aveti frustrari? intreaba detasat psihoterapeutul. Nu, asa merg eu, raspunde porcusorul agresiv. Te poti ridica deasupra prezentului privind in urma la ce ai fost si ce ai ajuns, constient de faptul ca puterea corupe si ca tentatia de a abuza este foarte mare. Acum l-ai prins la cotitura pe cel care ti-a facut zile fripte la birou, este momentul cel mai prielnic sa ii dai o replica pe masura, cu autograf, eziti doar pentru ca vrei sa o faci cu stil. Si totusi te apasa, razbunarea nu te implineste autentic si ai vrea sa te eliberezi de incaltamintea ortopedica.

Piticul promovat se simte urias, cu toate ca traieste o falsa identificare. Uriasul crescut ca urias nu duce acel sac emotional acumulat istoric pe care piticul transpirat inca nu l-a descarcat. De sus lucrurile marunte se vad chiar foarte mici, in schimb piticul le percepe ca printr-o lupa. Intri in sala de sedinte si deja il identifici foarte usor, un mic intrigant care isi va etala puterea cu fiecare ocazie.

Sunt convins ca intr-un colt al sufletului sau, piticul este constient de conditia sa framantata. Teama lasa in ochii celorlalti o sclipire diferita decat cea a respectului. Ma gandesc ca este nevoie de o doza mare de alienare sa te poti bucura cand ti se spune Plecaciune, Micimea Ta!.