Vrei nu vrei, cumperi actiuni

Un investitor care detine minim 33% dintr-o companie listata la Bursa de Valori Bucuresti (BVB) trebuie sa lanseze o oferta publica de preluare (OPP), prin care sa cumpere si detineri ale celorlalti actionari, conform unei reglementari a pietei de capital.

Pretul la care se vor fi vandute titlurile companiei in cadrul acestei proceduri este stabilit de un evaluator agreat de autoritatile din domeniu.

In conditiile actuale, acest pret il depaseste pe cel de piata, dupa cum afirma specialistii. La determinarea cotatiei de pe Bursa, cuvantul cel mai greu de spus il au marii actionari, iar reglementarea isi propune sa ii sprijine pe cei mici, cu participatii mai reduse.

Acestia capata un rol figurativ in companie, pe masura ce unul dintre investitori acumuleaza tot mai mult capital. In asemenea situatii, unii dintre cei „mici” doresc sa se retraga din actionariat, dar totodata sa obtina si un pret cat mai avantajos, iar cel de piata este considerat prea redus.

Pentru a se „proteja” de aceasta prevedere, marii actionari isi trec titlurile detinute pe mai multe firme, „faramitandu-si” participatiile, pentru a nu atinge pragul de 33%.

Comisia Nationala a Valorilor Mobiliare (CNVM) a aprobat de principiu un proiect prin care extinde reglementarea la actionarii indirecti, astfel ca masura de protectie nu mai poate functiona. Proiectul nu este inca aprobat. Supus dezbaterii, el a generat controverse.

Se pare ca argumentul cel mai puternic in favoarea initiativei CNVM il reprezinta „armonizarea legislatiei romanesti cu cea europeana”. Si probabil ca orice discutie ar trebui oprita aici, pentru ca autoritatile ne-au obisnuit de multa vreme cu regula „asa face Europa, asa facem si noi”.

Contraargumentele ar servi totusi ca subiect de blog, astfel ca putem enumera doua dintre ele.

Sa fii obligat sa cumperi la un anumit pret nu pare tocmai democratic si in spiritul economiei de piata. Intr-o situatie ipotetica, un om are 33 de apartamente intr-un bloc de 100. Administratorul blocului il anunta ca trebuie sa cumpere si celelalte locuinte din cladire pe care vor proprietarii (mici) sa le vanda.

Asta pentru ca el, proprietarul mare, are deja atata putere incat va decide discretionar, printre altele, cum si cand sa fie reparate spatiile comune, ce materiale sa fie folosite si ce firma sa efectueze lucrarile. Dar nu va cumpara la pretul pietei, de 70.000 euro pe apartament de exemplu, pentru ca acesta e determinat de marii jucatori, categorie din care face si el parte. Va trebui sa plateasca 90.000 euro pentru o locuinta, suma fiind majorata ca masura de protectie pentru micii proprietari. Oare ce reactii ar starni o asemenea reglementare in real estate?

Contactat de DailyBusiness.ro, Ioan Niculae, presedintele Interagro, unul dintre marii actori de pe piata romaneasca de capital, si-a exprimat opinia ca in aceasta perioada de criza, lichiditatile ar trebui directionate in primul rand catre salvarea companiilor de la faliment. Declaratia acopera un avertisment. Mai brutal spus, aceasta ar suna cam asa: va e mila de micii actionari, dar nu va pasa de muncitorii care isi vor pierde serviciile, pentru ca banii pe salariile lor se vor duce catre OPP-uri si nici de firmele care si-ar putea inceta activitatea.