Casa lui Toma Zamfirescu, situată în Calea Dudești 123A, este un simbol al patrimoniului arhitectural din Capitală, dar, din păcate, se află pe cale de dispariție. Clădirea, de sfârșit de secol XIX, a fost grav deteriorată de-a lungul decadelor, mai ales în perioada comunistă, când cartierul Uranus a fost mutilat, iar multe clădiri de patrimoniu au fost distruse, potrivit bugetul.ro.
Te-ar mai putea interesa și: Conacul din Sinaia confiscat de la prințul Paul, vândut la licitație pentru o sumă mult mai mică decât prețul de pornire
:format(webp):quality(100)/https://www.dailybusiness.ro/wp-content/uploads/2025/02/conac-2-1024x576.jpg)
foto: conac
Casa a fost martora unei istorii deosebite, începând cu familia Zamfirescu, renumită pentru fabrica de săpun și lumânări pe care au fondat-o în 1840, dar și pentru succesul lor în industria ciocolatei, Constantin Zamfirescu devenind cel mai mare producător de ciocolată din Balcani în perioada interbelică.
În această casă, Toma Zamfirescu, fiul lui Constantin, a trăit și a crescut 8 copii, consolidând tradiția familiei în afacerea de familie. Clădirea, care în trecut era un loc de întâlnire al unor oameni importanți și înstăriți, păstrează încă urmele unei decadențe istorice. Pe lângă vestigiile unei fabrici de săpun ce a existat în apropiere, casa în sine este încărcată de amintiri de la acele vremuri, având tavane pictate în ulei, mobilier de stil Louis XV adus din Franța, și o scară în spirală din stejar cu parapet din fier forjat.
Un alt aspect remarcabil al casei este atmosfera deosebită pe care o crea familia Zamfirescu, în special prin petrecerile organizate de Elena Zamfirescu, fiica familiei, care, la doar 17 ani, găzduia adesea întâlniri și dansuri în saloanele elegante ale casei. Aceasta devenea locul unde tineri din familii de vază ale Capitalei se adunau pentru a socializa, a dansa și a crea legături, într-o atmosferă rafinată, cu muzică adusă din Franța. În ciuda vechimii și a stării deteriorate a casei, amintirile acestei perioade de glorie stau martore la trecutul fastuos al unei familii care a marcat istoria Capitalei.
„La 17 ani, Elena Zamfirescu, fată frumoasă și dornică de viață, cu legături destule în familiile burgheze ridicate cu ale căror odrasle fusese colegă, organiza adesea niște party-uri în casa familiei, care avea o parte de primire deosebită: un hol de 5×8 m cu tapete franțuzești, tavanul în pictură de ulei și stucatură de bronzuri, parchet de stejar, și unde se accede pe o scară în spirală de stejar cu parapet de fier forjat și covor roșu.
Din fața scării se deschidea un salonaș de 5×5 m cu balcon de fier forjat la Calea Dudești, și la fel cu tavane pictate în ulei, tapete, etc. Aici se găseau și pianul, și o masă marchetată Renaissance, toată mobila fiind de stil Louis XV, adusă la timp din Franța. Tot din hol și pe aceeași parte era salonul cel mare, de 5×10 m, și care era la fel prevăzut.
Petrecerile organizate de Elena se țineau în salonaș și în hol, unde se și dansa. La ele participau fete și tineri din familii cunoscute, unii mai serioși decât alții care urmăreau situații prin căsătorii, ei înșiși nefiind ceva de capul lor. Unul dintre aceștia a fost și locotenentul Gună Rădulescu, care a cunoscut-o aici pe vara Elenei, din partea surorii Sofia a lui Toma Zamfirescu, și care a luat-o de soție, întrucât Mărioara Bolovăneanu, o altă candidată, era bogată, dar fără calități fizice.
Se dansau cadrilul, polka sau valsul, după muzica pe care o cântă un pianist, cunoscut ca bun “tapeur”, melodiile la modă aduse pe note din Franța. La aceste primiri apăreau uneori și mamele fetelor”, scria istoricul Adrian Majuru în cartea “Povestea fabricanților Zamfirescu”.
Din păcate, casa și fabrica de săpun Zamfirescu se află acum într-o stare avansată de degradare, iar dispariția lor este o pierdere irecuperabilă pentru tezaurul arhitectural al Bucureștiului. Din păcate, aceste clădiri, care păstrează o parte din farmecul unui alt timp, se confruntă cu o soartă tristă, iar viitorul lor rămâne incert.
Te-ar mai putea interesa și: Conac boieresc la preț de apartament! Bijuteria arhitectonică veche de 120 de ani, scoasă la vânzare în nordul Moldovei