Cozonacul cu 50 de ouă pe kilogram de făină. Rețeta lui Păstorel Teodoreanu care a scandalizat România

O rețetă de cozonac publicată în urmă cu aproape un secol continuă să uimească și astăzi prin proporțiile sale greu de imaginat: 50 de ouă la fiecare kilogram de făină. Aceasta este regula de bază a unei rețete care a stârnit controverse încă de la apariție, dar care, în timp, a devenit una dintre cele mai celebre și discutate din istoria gastronomiei românești. Autorul ei este Păstorel Teodoreanu, scriitor, epigramist și gastronom pasionat, cunoscut pentru stilul său ironic, dar și pentru rigoarea cu care trata bucătăria de calitate, potrivit hotnews.ro.

Te-ar mai putea interesa și: Cozonacul românesc în 2025- între tradiție, inovaţie şi echilibru nutrițional

Cozonacul cu 50 de ouă pe kilogram de făină. Rețeta lui Păstorel Teodoreanu care a scandalizat România

În anul 1933, Păstorel Teodoreanu publica în revista „Adevărul literar și artistic” o rețetă de cozonac moștenită de la bunica sa maternă, pe care o prezenta drept o veche rețetă rusească, transmisă exclusiv pe cale orală și păstrată prin practică. Rețeta a scandalizat imediat cititorii publicației, în special gospodinele, care considerau complet neverosimilă proporția de ouă indicată. Potrivit lui Păstorel, la 3–4 kilograme de făină erau necesare nu mai puțin de 150 de ouă, o cantitate considerată exagerată chiar și pentru standardele culinare ale epocii.

Reacțiile nu au întârziat să apară. O cititoare, semnând ironic „O gospodină”, l-a acuzat pe autor de eroare, sugerând în versuri că nu ar fi fost vorba de ouă, ci de jumări. Replica lui Păstorel a venit rapid și în același registru ludic, refuzând categoric să „cedeze un ou” din rețetă și susținând cu fermitate că proporțiile sunt corecte și esențiale pentru rezultatul final. Această polemică a transformat rețeta într-un mic fenomen mediatic al vremii, depășind simpla sferă gastronomică.

La aproape un secol distanță, rețeta continuă să provoace curiozitate și scepticism. Ciprian Muntele, realizator radio și autor al unui blog culinar, este unul dintre puținii care au avut curajul să o pună în practică. Pentru el, încercarea nu a fost doar un experiment culinar, ci și o incursiune în filosofia bucătăriei tradiționale, bazată pe răbdare, disciplină și respect față de ingrediente. Muntele descrie experiența drept una dintre cele mai mari provocări culinare ale vieții sale, subliniind că nu este vorba despre o rețetă comodă sau accesibilă oricui.

Potrivit acestuia, cozonacul lui Păstorel răstoarnă paradigmele moderne ale gătitului rapid și simplificat. Raportul aparent disproporționat dintre partea lichidă — gălbenușuri, unt, ulei, lapte și rom — și partea solidă — făina — impune un proces de lucru complex, care necesită atenție la fiecare pas, frământare îndelungată și o disciplină aproape ritualică. Frământatul durează două ore, iar întregul proces poate ajunge la 12 ore de muncă, motiv pentru care rețeta cere o planificare riguroasă, încă din seara precedentă.

Rezultatul, însă, justifică efortul. Ciprian Muntele descrie gustul cozonacului ca fiind o combinație rafinată între croissant, panettone și cozonacul clasic românesc, cel puțin în varianta simplă, fără umplutură. Textura, aroma și prospețimea de durată — cozonacul rămâne moale chiar și trei sau patru săptămâni — sunt considerate dovezi clare ale logicii interne a rețetei și ale experienței acumulate de generații.

Rețeta originală, publicată integral de Păstorel Teodoreanu, impresionează și prin limbajul savuros al epocii și prin atenția acordată fiecărui detaliu: de la alegerea făinii și a drojdiei, până la modul de coacere, scoatere din cuptor și depozitare. Autorul insistă asupra faptului că ouăle și făina diferă de la un caz la altul, motiv pentru care rețeta nu se măsoară în kilograme de cozonac, ci în număr de ouă folosite.

În post-scriptum, Păstorel ține să precizeze că nu a inventat rețeta și nici nu a preluat-o din cărți, ci a transmis-o exact așa cum a primit-o în familie. Tocmai această continuitate, dublată de rigoare și pasiune, explică de ce rețeta, deși controversată, a rezistat în timp și a devenit parte din patrimoniul gastronomic și cultural românesc.