Povestea afacerii sociale MamaPan, salvarea femeilor care se luptă pentru supraviețuire. Din brutărie, pe marile ecrane

MamaPan, mica brutărie din Bucureti unde se face pâine cu maia, nu este doar o simplă afacere. Este locul unde câteva femei aflate în situații critice au găsit un loc de muncă sigur. În prezent, povestea brutăriei a devenit și subiect de film documentar, potrivit panorama.ro.

Povestea brutăriei MamaPan

În cele 70 de minute din documentarul „Pâinea noastră cea de toate zilele”, regizorul Șerban Georgescu a surprins povestea femeilor care au refuzat statutul de „asistat social” și se luptă pentru supraviețuire, în ciuda traiului greu.

În România, 7% din gospodării sunt reprezentate de familiile monoparentale, conform datelor transmise de Eurostat. La fel ca în majoritatea statelor europene, mama este cea care se ocupă de creșterea copilului sau a copiilor, chiar și în lipsa unui partener.

Se mai pune la socoteală și faptul că România se află pe primul loc în Europa privind numărul de mame minore care, prin urmare, se confruntă cu problemele vieții de adult mult mai devreme decât ar fi normal. Pentru părinții 2 în 1, obținerea unui venit, asigurarea hranei necesare supraviețuirii zilnice și îngrijirea pe care trebuie să o ofere copiilor sunt parte din grijile cotidiene. În majoritatea cazurilor, precaritatea este realitatea în care trăiesc.

Irina Sorescu este, de aproape zece ani, la cârma afacerii sociale MamaPan. Asta a însemnat multe nopți nedormite, planuri de business făcute și refăcute și responsabilitate foarte mare față de angajatele ei. Nu își imagina, ca absolventă de Jurnalism, că o să ajungă să aibă o astfel de afacere. Conduce Centrul Parteneriat pentru Egalitate, fundație care s-a luptat încă de la înființare pentru drepturile femeilor aflate în situații vulnerabile. Ulterior, a realizat că poate să le ofere femeilor și un sprijin concret – un loc de muncă sigur. Astfel a apărut ideea unei afaceri sociale.

Pentru ca afacerea MamaPan să fie considerată întreprindere socială, a trebuit să fie îndeplinite mai multe criterii, printre care: necesitatea obținerii unui atestat valabil 5 ani, care să certifice acest lucru, o treime din persoanele angajate să reprezinte grupul vulnerabil și 90% din profit să fie redirecționat către scopul social pentru care a fost creat acest business.

Citește și: Klaus Iohannis a promulgat legea! Magazinele nu mai au voie să risipească alimentele. Se dau amenzi de până la 20.000 de lei

Brutăria MamaPan s-a înființat în 2015, în urma unei investiții de peste 65.000 de euro din fonduri europene și bani proprii, și se află în sudul Capitalei, în cartierul Vitan. Aici lucrează în prezent șase angajate, cinci în producție și una în distribuție.

„Rolul întreprinderilor sociale este să reușească să se mențină și să crească organic, în așa fel încât să poată să mărească numărul de locuri de muncă. Suntem în situația în care nu am accesat niciun împrumut de la nicio bancă și de nicăieri. Deci, practic, tot ce facem, facem din vânzările noastre și din cash flow-ul pe care îl obținem în felul acesta. Și nu avem datorii la nimeni”, spune Irina Sorescu.

Aceasta spune că una dintre dificultăți este chiar lucrul cu angajații, pentru că într-o afacere socială nu poți să pui pe primul loc profitul, să ceri perfecțiune și să pui presiune pe angajați.

„Trebuie să fii foarte flexibil în raport cu nevoile angajaților, cu ce pot ei să facă, cu programul pe care îl au, cu bagajul din spate. Din punctul ăsta de vedere, e mai dificil și e puțin imprevizibil”, spune ea.

De asemenea, fiind o afacere foarte mică, dacă una dintre angajate are o problemă, tot workflow-ul trebuie regândit.

„Practic, trebuie să compensezi prin munca celorlalți sau prin înțelegere din partea clienților”.

Din brutărie, direct pe marile ecrane

Regizorul Șerban Georgescu, cu o experiență de peste 25 de ani în lumea filmului documentar și a publicității, a descoperit brutăria MamaPan în urmă cu șapte ani, în momentul în care a vrut să filmeze acolo o reclamă. Au avut machiaj, lumini, decor și tot ce este necesar pentru ca produsul final să fie cât mai bun.

„Pe parcursul celor două zile, cât a durat filmarea, a trebuit să interacționez cu fetele care lucrau acolo, căci ele erau „actrițele” din clip. Toate s-au descurcat extraordinar și am reușit să ne apropiem, să avem și niște dialoguri adevărate, dincolo de replicile din fața camerei de filmat”, a spus regizorul pentru Panorama.

Pasionat de teme universale precum familia, economia, relațiile interumane – teme despre care spune că „nu au un început și un sfârșit”, dar au semnificații și perspective diferite pentru fiecare dintre noi – Georgescu a simțit că acolo sunt povești și experiențe de viață care merită spuse. Așa a luat naștere documentarul „Pâinea noastră cea de toate zilele”, bazat pe povestea MamaPan.

„Fiecare dintre aceste femei este o adevărată eroină. Aceste femei jonglează cu creșterea copiilor, trezitul la 4 dimineața, ca să ajungă la brutărie, munca grea de acolo și de acasă, iar felul admirabil în care reușesc să le facă pe toate, de multe ori singure, mi-a demonstrat încă o dată că de cele mai multe ori, motorul schimbării în astfel de comunități lovite de probleme sociale este tot femeia.

Personal, nu cunosc niciun bărbat care ar putea face toate astea mai mult de o săptămână, însă aceste femei fac tot ceea ce fac de ani de zile, cu capul sus și fără să se victimizeze”, spune el.

Din punctul lui de vedere, meritul Irinei este acela că le-a scos pe acele femei din economia gri și mai ales neagră și le-a transformat în contribuabili, mai ales în condițiile în care statul român nu oferă nimic la schimb.

Filmul despre MamaPan nu transmite un singur mesaj, ci are mai multe teme.

„De exemplu, pentru o femeie de etnie romă care trăiește în ghetou, violența domestică e o realitate. Consumul de droguri e o realitate. Inegalitatea de șanse e o realitate. Rasismul e o realitate. Ar fi fost practic imposibil să abordezi o singură temă dintre toate acestea, căci fiecare te conduce inevitabil spre toate celelalte. Fiindcă filmul ne aduce într-o brutărie, un mesaj foarte important este că economia în sine leagă lumi diferite”.

Pe de altă parte, Irina Sorescu și-ar dori ca oamenii care văd acest documentar despre MamaPan să prețuiască mai mult munca celor invizibili, să vadă cât de mult efort este în spatele producerii unor pâini și să fie mai deschiși la poveștile celor care nu au doar profitul ca unic obiectiv.

Vezi și: Povestea româncei care trăiește de pe o zi pe alta în Italia. Olga abia se descurcă cu banii: „Nu ne ajung nici să mâncăm”