Hotărârea Curții de Justiție a Uniunii Europene clarifică limitele competențelor Bruxelles-ului în domeniul politicilor salariale. Deși a menținut în vigoare Directiva privind salariile minime adecvate în UE, adoptată în 2022, instanța a anulat două articole care impuneau statelor membre criterii obligatorii pentru stabilirea și actualizarea salariului minim, precum și interdicția de a reduce acest nivel atunci când este indexat automat.
Citește și: Curs BNR 11 noiembrie. Euro și dolarul pierd teren în fața leului. Aurul se scumpește din nou
Directiva europeană fusese concepută pentru a îmbunătăți condițiile de trai și de muncă și pentru a asigura un nivel adecvat al salariilor minime în întreaga Uniune. Totuși, Danemarca a contestat actul legislativ, susținând că Bruxelles-ul depășește competențele sale, intervenind direct în politica salarială, domeniu care, potrivit tratatelor europene, aparține în exclusivitate statelor membre, arată Antena 3 CNN.
După analizarea cazului, CJUE a dat parțial câștig de cauză guvernului danez. Curtea a subliniat că Uniunea Europeană poate sprijini sau completa acțiunile statelor în domeniul condițiilor de muncă, dar nu are competență directă asupra nivelului salariilor sau a modului de stabilire a acestora.
Judecătorii au considerat că două prevederi din directivă depășesc aceste limite:
Citește și: Nicușor Dan: Doar unul din trei antreprenori mai are încredere în viitorul economic al României
Prin urmare, CJUE a anulat aceste două articole, apreciind că reprezintă o ingerință în competența exclusivă a statelor. Restul prevederilor rămân valabile, Curtea stabilind că directiva nu afectează dreptul de asociere și nu obligă lucrătorii să facă parte din sindicate.
Instanța a respins și argumentul potrivit căruia directiva ar fi fost adoptată pe o bază juridică greșită, confirmând astfel validitatea formală a actului european.
Decizia CJUE reafirmă principiul că Uniunea Europeană poate fixa doar standarde minime de protecție socială, dar nu poate impune reguli concrete privind salariile minime, deoarece acest lucru ar echivala cu o intervenție directă în politica economică și salarială a fiecărui stat membru.