Impozit de 70% din 1 iulie în România. Veniturile pentru care se va aplica această taxare

Impozitarea cu 70% a veniturilor a căror sursă nu a fost identificată urmează să se aplice deciziilor de impunere emise începând cu 1 iulie 2024, în cadrul procedurilor de verificare a situațiilor fiscale personale. Totuși, cuantumul cotei de impozitare, precum și aplicarea în timp a prevederilor legate de cota majorată de impozitare ridică numeroase semne de întrebare și probleme de constituționalitate.

Citește și: Ce se întâmplă cu impozitarea bonurilor de masă! Majoritatea românilor habar nu au la ce te tertipuri au apelat angajatorii lor

Impozit de 70% din 1 iulie în România

Din perspectivă juridică și socială, creșterea unui impozit până la o cotă de 70% poate fi interpretată ca având un scop de stimulare a conformării fiscale, dar și un scop sancționator-preventiv, pe lângă scopul general de colectare a unor venituri pentru bugetul de stat. Scopul de stimulare a conformării fiscale ar trebui să determine orice contribuabil să își evalueze situația fiscală și să își declare eventualele venituri ce ulterior ar putea fi calificate de autorități ca având o sursă neidentificată până la data de 1 iulie 2024, tocmai pentru a evita aplicarea cotei de 70%.

Totuși, având în vedere modul de redactare a prevederilor legale, s-ar putea ajunge la concluzia că textul este neconstituțional. Din perspectiva aplicării în timp a legii, impozitarea cu noua cotă prin deciziile de impunere emise începând cu 1 iulie 2024 ar încălca principiul constituțional al neretroactivității, care prevede că legea nu poate să producă efecte pentru trecut. Mai exact, având în vedere faptul că inspectorii fiscali ar putea emite decizia de impunere după data de 1 iulie 2024 pentru contribuabilii aflați în procedura de verificare a situației fiscale personale înainte de această dată, noile prevederi ar putea atrage aplicarea cotei de 70% asupra veniturilor cu sursă neidentificată indiferent de momentul obținerii ori constatării acestora sau de cel al demarării verificării.

În cazul acestor contribuabili, conformarea voluntară nu ar ajuta în mod real, iar scopul urmărit, de stimulare a conformării, nu ar putea fi îndeplinit. În plus, în această ipoteză, contribuabilul aflat în inspecție ar fi mai degrabă dependent de interpretarea inspectorului fiscal, aspect ce creează o lipsă de previzibilitate și o discriminare, sancționate la rândul lor în jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului.

În plus, prevederile din Legea 296/2023, care reglementează intrarea în vigoare a cotei de 70%, menționează că modificarea cotei se aplică începând cu 1 iulie 2024. O implicație directă a interpretării acestor prevederi este că, până la data de 30 iunie 2024 (inclusiv), continuă să fie aplicabilă forma anterioară a articolului 117 din Codul Fiscal, care stabilea 16% pentru același tip de venituri.

Din această perspectivă, o analiză de substanță a reglementării veniturilor a căror sursă nu a fost identificată ar trebui să conducă la concluzia că această cotă majorată nu poate să fie aplicată decât veniturilor obținute după intrarea în vigoare a modificării. Iar veniturile obținute anterior nu pot fi impozitate decât cu 16%, indiferent de momentul emiterii deciziei de impunere. Concret, veniturile a căror sursă nu a fost identificată sunt reglementate în mod expres la articolul 117 din Codul Fiscal drept o categorie de venituri de sine stătătoare (asemenea veniturilor obținute din salarii, din activități independente, din chirii, dividende, drepturi de autor etc.) și sunt impozitate în prezent cu 16%, scrie Deloitte.

Așadar, impozitarea cu 70% reprezintă o majorare a cotei deja existente. Prin urmare, pe lângă prevederile constituționale, care interzic aplicarea în trecut a modificărilor legislative, devin incidente și dispozițiile din Codul Fiscal care prevăd că orice modificare fiscală se poate aplica numai după șase luni de la publicarea în Monitorul Oficial, iar dacă se măresc impozitele existente, prevederile intră în vigoare de la data de 1 ianuarie a anului următor. Urmând această logică, impozitarea cu 70% ar trebui să se aplice abia veniturilor cu sursa neidentificată dobândite începând cu 1 ianuarie 2025, și nu 1 iulie 2024. În caz contrar, inspectorii fiscali vor fi puși în fața a două opțiuni.

Prima opțiune ar fi să aplice cota de 70%, luând în considerare posibilitatea ca impunerea să fie anulată în întregime sau redusă la 16%, în cazul în care Curtea Constituțională ar constata caracterul retroactiv al prevederii. În cazul anulării sau reducerii impunerii de la 70% la 16%, statul ar fi obligat să restituie contribuabilului sumele achitate excedentar, precum și o dobândă de aproximativ 7,3% pe an pentru sumele reținute fără drept.

A doua opțiune ar fi ca inspectorii să aplice doar cota de 16%, interpretând textul Legii nr. 296/2023 în sensul impozitării cu 70% a veniturilor a căror sursă nu a fost identificată numai în cazul sumelor dobândite sau constatate începând cu 1 iulie 2024.

Pe lângă cota ridicată de impozitare, contribuabilul ar achita și dobânzi de 0,02% pe zi de întârziere și penalități de nedeclarare de 0,08% pe zi de întârziere. Or penalitățile de nedeclarare sunt definite de Codul de procedură fiscală ca fiind tocmai „sancțiunea pentru nedeclararea sau declararea incorectă, în declarații de impunere, a impozitelor, taxelor și contribuțiilor sociale”.

Citește și: Lovitură pentru 150.000 de firme din România. Odată cu schimbarea modului în care sunt impozitate și-ar putea pierde statutul de microîntreprinderi