De ce isi repatriaza bancile creditele pe care le-au externalizat inainte de criza

Bancile faceau inainte „export” de credite, pentru a scapa astfel de constituirea rezervelor minime obligatorii impuse de BNR (care se situau la 20% pentru pasivele in lei si la 40% pentru pasivele in valuta), care costau bancile cateva procente in plus din valoarea fiecarui credit. Dupa ce nivelul rezervelor a scazut (la 15% pentru pasivele in lei si la 25% pentru pasivele in valuta), dar si pe fondul dificultatilor generate de criza, bancile si-au reconsiderat pozitia si vor sa-si imbunatateasca rezultatele financiare incluzand si creditele „exportate” anterior.

Nivelul creditelor externalizate ajunsese inainte de criza sa cantareasca greu in bilanturile bancilor. Unicredit Tiriac, de exemplu, externalizase la finalul lui 2009 1 miliard de euro. La randul sau, Raiffeisen Bank anunta la sfarsitul lui 2008 ca mutase in bilantul bancii mama credite de 2 miliarde de euro.

In ultimele luni, doua dintre bancile locale au readus in bilanturile proprii un „un volum mare” de credite, a declarat joi Nicolae Cinteza, seful directiei de supraveghere al BNR.

Bancile nu au fost insa determinate sa faca acest pas doar de scaderea rezervelor ci si din alt motiv, care a fost explicat de Florin Georgescu, prim viceguvernatorul bancii centrale. „Daca anii trecuti bancile au externalizat credite, acum asistam la un proces de internalizare a acestora, ceea ce imbunatateste bilantul creditarii si mai opreste restructurarile de angajati”, a spus Florin Georgescu.

Imbunatatirea bilanturilor se face importand credite de mai buna calitate decat cele pe care bancile locale le detin, este de parere si Nicolae Chidesciuc, economistul sef al ING Bank Romania. „De multe ori am auzit vorbindu-se ca bancile au exportat doar credite de calitate buna. Rationamentul este simplu: in momentul in care incerci sa vinzi ceva cumparatorul doreste ce este mai bun. De regula, cumpararea de active se face cu bani obtinuti din emisiune de obligatiuni, si, indatorandu-se, bancile incearca sa ia in schimbul banilor active cat mai sigure”, spune Nicolae Chidesciuc.

Pentru bancile europene care au in bilaturi active in exces (potrivit noilor norme de prudentialitate), „instrainarea” unei parti din credite este de asemenea benefica.

Chidesciuc spune insa ca repatrierea creditelor pune bancile locale in fata unei alte probleme: le diminueaza stabilitatea. Bancile sunt obligate acum sa respecte un indice de solvabilitate care se calculeaza ca raport dintre valoarea fondurilor proprii si active si care, pe scurt, calculeaza capacitatea bancilor de a isi achita datoriile. Daca activele cresc (prin importul de credite), rata de solvabilitate scade.

La nivel de sistem, bancile au inca o rata de solvabilitate buna. Rata de adecvare a capitalurilor impusa de BNR este de 10%, dar sistemul are o medie usor peste acest nivel.