Matsushita leadership. Ce avem de invatat de la cel mai remarcabil antreprenor al secolului 20

Editura Publica
Colectia International Bestseller

Pret: 39 lei

Titlu original: Matushita leadership. Lessons from the 20th Century’s most remarkable entrepreneur

Cartea intr-un minut:
Nu a fost doborat la 9 ani cand a trebuit sa lucreze 16 ore pe zi, la 30 de ani, cand si-a pierdut toata familia, nu a renuntat la inceputul anilor ’30, cand majoritatea companiilor isi concediau angajatii, nu a plecat de la conducerea propriei companii la sfarsitul celui de-al doilea razboi mondial, cand a fost acuzat de comportament anticoncurential, nu a incetat sa invete la 80 de ani, cand si-a dedicat timpul educatiei unei noi generatii de politicieni si memoriilor sale. Pe parcursul a aproape un secol, Matshusita a raspuns la toate loviturile vietii, ajungand sa aiba in momentul mortii compania cu cel mai mare numar de angajati din lume.

Cronica DailyBusiness

Tatal sau a pierdut toate proprietatile la bursa orezului si intreaga familie a fost asistata social. De la varsta de 9 ani, a muncit ca ucenic in doua magazine, cate 16 ore pe zi, renuntand la scoala. Pana la varsta de 30 de ani, cei 10 membri ai familei sale au murit.

Si-a infiintat compania Matsushita Electric Industrial (MEI) in 1917, la 22 de ani, din 100 de yeni, economii din salariu. Pana sa implineasca 30 de ani, inventase noi feluri de a face afaceri, iar la 40 de ani devenise deja un lider vizionar.

Modelul dupa care a crescut MEI a fost creat inca din primul an de existenta. Produsele fabricate erau preluate de la concurenta si imbunatatite, dar vandute la preturi mai mici decat cele practicate pe piata. Matsushita a calculat ca oferta ideala era un produs cu 30% mai bun si cu 30% mai ieftin decat produsul standard.

Cheltuielile erau minime, prin costuri fixe mici si ore lungi de munca. Angajatii erau tratati ca si cum ar fi facut parte toti din aceeasi familie. Ca si in cazul altor antreprenori, Matsuhita „le-a vazut pe toate cu ochii lui”, facand de toate, de la munca de jos pana la a conduce afacerea. Aceasta experienta i-a oferit o intelegere operationala a afacerii, a produselor, a clientilor, a angajatilor, dar si o perspectiva care i-a fost extrem de utila pe termen lung.

In 1929, in timpul crizei economice mondiale, in loc sa disponibilizeze oamenii, i-a transformat in forta de vanzari, pe cand mii de companii japoneze au redus productia si si-au concediat angajatii. Plecand de la lipsurile din viata lui, a vrut sa lupte contra saraciei si suferintei. Scopul lui era „sa faca toate produsele la fel de inepuizabile si de ieftine ca apa de la robinet„.

Lupta neincetat contra ideii ca „nu se poate face”. I-a determinat pe oamenii lui sa creada ca au posibilitati infinite. Si-a propus in 1960 ca, in 5 ani, sa fie prima corporatie japoneza care sa treaca la saptamana de lucru de 5 zile, pastrand salariile la acelasi nivel cu celelalte companii. Pe masura realizarii acestui obiectiv, productivitatea a inregistrat o crestere semnificativa.

Dupa aceasta, le-a stabilit angajatilor o noua tinta cincinala: sa creasca nivelul de salarizare peste cel din Europa, ajungand astfel la nivelul salariilor din America de Nord. A promovat tinerii, mutarile de personal inter-divizii si a incurajat productia externa. Schimbarea constanta a fost comportamentul pe care s-a bazat succesul lui.

Credea ca oamenii imbatranesc pentru ca renunta la idealurile lor. „Tineretea nu este o etapa a vietii, ci o stare de spirit. Ea este o chestiune de vointa, un atribut al imaginatiei, o vigoare a emotiilor”, recita, dintr-un poem, angajatilor sai.

Conceptul de minte sunao este cheia filozofiei lui Matsushita. Le spunea oamenilor sa ia realitatea asa cum este si sa o priveasca in fata. „Atunci cand ploua, deschide-ti umbrela”, era indemnul lui de a fi realist. Rezultatul autoeducarii unei minti sunao era ca puteai sa inveti de la oricine, din orice intalnire, de oriunde si oricand.

In anii ’70 si ’80 a scris carti, s-a implicat in opere de binefacere, in educatie, a fost om de stat si filozof. In timp ce altii s-au oprit la varsta de 30-40 de ani, ca urmare a esecurilor sau a arogantei date de succes, Matsushita a continuat sa invete si sa evolueze. S-a impins pe el insusi si pe ceilalti in afara zonelor lor de confort, a depasit conventiile, a riscat, a cautat idei noi si a stiut sa asculte cu mintea deschisa.

Unul dintre marile lui teluri in viata a fost sa educe o noua generatie de oameni politici japonezi. Conceptul sau era foarte simplu de urmarit prin infiintarea unei scoli superioare de guvernare. Era de parere ca ajutandu-i pe altii sa devina mai buni se ajuta astfel si pe sine. Credea cu religiozitate in principiul ca fara ajutorul celor din jur nu putea sa-si atinga telurile.