Omul generos. A-i ajuta pe altii este cel mai sexy lucru pe care il poti face

Editura Publica
Colectia International Bestseller

Pret 39 lei

Titlu original : Generous man: How being generous is the sexiest thing you can do

Cartea intr-un minut:
Studentii la economie nu sunt mai egoisti decat cei de la alte facultati, oamenii simt placere cand coopereaza, iar pe termen lung este mai bine sa fii dragut cu oamenii. Acestea sunt doar cateva dintre lucrurile demonstrate de autor pe baza comportamentului uman generos.

Cronica DailyBusiness

Cercetarile din ultimele decenii din domeniul biologiei arata o legatura simpla: pentru a cuceri un partener, omul isi arata cele mai bune parti ale lui. Apropierea de perfectiune, ajutorarea celorlalti, vointa de a face ceva in plus, de a arata consideratie, sunt lucruri care ii dau omului sentimentul propriei generozitati.

Autorul considera ca exista doua persoane in om, Homo Economicus creat din instinctele de supravietuire ale selectiei naturale si Homo Generosus, creat din instincte curtenitoare.

Cateva teorii sustin previziunea autorului ca ne indreptam spre o comunitate in care darurile sunt la fel de importante ca si bunurile, cooperarea la fel de importanta ca si competitia, iar atragerea atentiei tinde sa fie cea mai importanta forma de bogatie.

Prima dintre teorii este jocul ultimatumului, gandit de Werner Goth si colegii sai de la Universitatea Humboldt din Berlin. Regulile jocului spun ca poti primi 100 de dolari daca ii vei imparti cu o alta persoana intr-un mod pe care aceasta il considera acceptabil. In cazul in care celalalt refuza oferta, niciunul dintre cei doi nu primeste nimic. Rezultatele jocului sunt uimitoare de fiecare data: oamenii refuza banii daca li se pare ca jucatorul celalalt este prea lacom. Asta arata ca oamenii nu sunt deosebit de egoisti. Actul egoist ar fi sa accepti, chiar daca ti s-ar oferi numai 5 centi.

Experienta care pune cele mai multe semne de intrebare: cineva care joaca impotriva unui computer este dispus sa accepte o parte mai mica decat cineva care joaca impotriva unei alte persoane. Oamenii simt placere in a-i pedepsi pe cei cu un comportament pe care il considera ca fiind viclean, lacom sau ofensator.

In plus, oamenilor le place sa coopereze, „avem circuite care ne fac sa cooperam”. Cand subiectii jucau impotriva unor computere, existau sanse mai mici ca ei sa coopereze.

[quote=Tor Norretranders]O proportie considerabila din interactiunea umana inseamna citirea intentiilor celuilalt si deducerea a ceea ce el crede ca tu crezi ca el crede[/quote]
Teoria jocului este modul in care omul raspunde la intentiile si planurile adversarilor sai sau in fata unei situatii fara iesire.

Clasica in teoria jocului este dilema prizonierului. Doi hoti comit un jaf si sunt prinsi de politie intr-o masina furata. Politia nu are suficiente dovezi ca acestia au comis jaful, dar sunt convinsi ca ei au facut-o. Fiecare prizonier are de ales: il acuza pe partenerul sau si scapa. Sau poate sa-si tina gura, dar daca partenerul sau il acuza, se alege cu 10 ani de inchisoare. Daca amandoi se acuza, iau amandoi cate 5 ani. Daca amandoi isi tin gura, iau doar un an pentru furtul masinii.

Prizonierii gandesc sa-si optimizeze sansele: cea mai buna optiune este, de departe, cea de a pastra tacerea. Dar daca unul isi tine gura si celalalt il acuza, se alege cu 10 ani. Deci este mai bine sa-l acuze. Rezultatul este ca amandoi prizonierii se acuza unul pe celalalt si merg la inchisoare pentru 5 ani. Cel mai bine ar fi fost sa coopereze intre ei si nu cu politia, dar cooperarea implica incredere, ceea ce ei nu aveau. Situatia se schimba total daca jocul este jucat de mai multe ori. Atunci a trisa fata de celalalt este o idee proasta.

Matematicianul John Nash (cunoscut din filmul „A beautiful mind”, cu Russell Crowe) a descoperit „echilibrele Nash”, care ne spun unde ar putea ajunge jucatorii intr-un joc, iar odata ajunsi in acest stadiu, jucatorii nu au niciun interes sa paraseasca echilibrul pe cont propriu.

A fi dragut cu ceilalti este un lucru care merita facut pe termen lung si in anumite situatii, nu izolat. Versiunea matematica a teoriei lui Darwin spune ca un individ nu manifesta comportament social prin care sa-i ajute pe altii in dezavantajul sau. Daca un individ are in comun cu altii o mare parte din genele sale, atunci are sens sa-i ajute.