Peste 500 000 de tineri români până în 30 de ani stau pe banii părinţilor

România se confruntă cu una dintre cele mai acute crize de forță de muncă din ultimele decenii, în condițiile în care peste 500.000 de tineri români cu vârste sub 30 de ani nu sunt înregistrați nici la școală, nici într-un loc de muncă, nici într-un program de formare profesională. Fenomenul devine și mai grav pe fondul unui exod masiv al populației active către alte state din Uniunea Europeană și din afara acesteia, care determină angajatorii să caute soluții alternative, în special prin recrutarea de muncitori din afara granițelor UE.

România a devenit ţara din Uniunea Europeană cu cea mai mare rată a şomajului în rândul tinerilor sub 25 de ani (26,3%), conform datelor oficiale ale Eurostat publicate în decembrie 2024, depăşind astfel state precum Spania şi Grecia, unde şomajul în rândul tinerilor a fost mereu o problemă constantă. Potrivit organizației Monitorul Social, cifrele arată că este nevoie de o politică socială şi economică la nivel naţional special dedicată tinerilor, care să vizeze atât problemele de abandon şcolar şi de calitate a învăţământului, cât şi problemele de competenţe şi „angajabilitate” a tinerilor, prin adaptarea programei şcolare la nevoile pieţei muncii.

În decembrie 2024, în România, rata şomajului la toate categoriile de vârstă era relativă mică, de 5,7% din populaţia activă, puţin sub media europeană de 5,8%, şi mult mai mică decât în ţări ca Spania (10,6%), Grecia (9,3%), Finlanda (8,7%), Suedia (8,6%), Estonia (7,8%). O rată a şomajului mai mică regăsim în ţări ca Cehia (2,6%), Polonia (2,7%) şi Malta (3%.).

Situaţia este însă diferită în rândul tinerilor sub 25 de ani, unde România a devenit „campioană” europeană în decembrie 2024, cu o rată a şomajului de 26,3%, fiind urmată de ţări unde şomajul este în general ridicat, precum Spania (25,2%), Suedia (23,5%) sau Grecia (22,5%), media UE a şomajului în rândul tinerilor fiind de 14,6%. Ungaria se situează imediat sub media UE, cu 14,4% din tinerii activi fiind şomeri, iar Bulgaria cu 9,6%, potrivit News.ro.

„Analizând diferenţele de gen, România reprezintă un caz aparte, deoarece rata şomajului în rândul tinerilor este aceeaşi atât pentru femei, cât şi pentru bărbaţi. În contrast, în Lituania, rata şomajului în rândul tinerilor era de 5,5% în rândul bărbaţilor, respectiv 18,6% în rândul femeilor. O situaţie similară se regăseşte şi în Grecia, unde şomajul în rândul tinerilor afectează 19,9% dintre bărbaţi şi 26,3% dintre femei. La polul opus, în Luxemburg şi Belgia, rata şomajului este mai ridicată în rândul bărbaţilor tineri decât al femeilor, atingând 24,7% faţă de 17,7% în Luxemburg şi 19,6% faţă de 14,9% în Belgia”, precizează Monitorul Social.

Egalitatea între femeile tinere şi bărbaţii tineri în faţa şomajului în România nu este un motiv de bucurie, cum nici rata foarte mare de şomaj în rândul tinerilor nu este. Actualmente, rata şomajului în rândul tinerilor din România a ajuns să depăşească nivelul european din 2013, în plină criză euro.

România a avut mereu o rată ridicată a şomajului în rândul tinerilor, depăşind media UE încă din 2007, când a devenit ţară membră. Totuşi, este pentru prima dată când România este pe primul loc, ţările cele mai grav afectate de şomajul tinerilor fiind în general Spania, Grecia, şi Italia, dar unde situaţia tinerilor s-a ameliorat progresiv. Polonia s-a confruntat şi ea cu această problemă până prin 2014, când rata a scăzut sub media UE. În comparaţie, Germania a avut mereu o rată inferioară mediei europene.

România are rezultate foarte slabe şi la indicatorul NEET – care arată procentul de tineri sub 29 de ani care nu sunt nici angajaţi nici înscrişi în educaţie- , având cea mai mare rată din UE în 2024 (19,4%), comparativ cu media europeană de 11%.

Cifrele arată că este nevoie de o politică socială şi economică la nivel naţional special dedicată tinerilor, care să vizeze atât problemele de abandon şcolar şi de calitate a învăţământului, introducând măsuri de susţinere financiară a elevilor şi cadrelor didactice acolo unde este nevoie, cât şi problemele de competenţe şi „angajabilitate” a tinerilor, adaptând programa şcolară la nevoile pieţei muncii, arată Monitorul Social. În paralel, este nevoie şi de o campanie de comunicare publică pentru a combate reticenţa angajatorilor de a recruta tineri sub 25 de ani.

Peste 500 000 de tineri români nici nu muncesc, nici nu studiază

Președintele Patronatului Importatorilor de Forță de Muncă (PIFM), Romulus Badea, a atras atenția, în cadrul conferinței naționale „Muncitorii străini în România: realități și bune practici”, asupra unei realități alarmante: peste 600.000 de locuri de muncă nu pot fi ocupate, în timp ce sute de mii de tineri români par să fi dispărut complet din peisajul educațional și profesional al țării.

„Avem o problemă gravă cu tinerii NEETs – adică cei între 15 și 29 de ani care nu sunt angrenați nici în muncă, nici în educație sau formare profesională. Potrivit Eurostat, România are cel mai mare procent din UE în această categorie: 19,4%. Asta înseamnă că peste 500.000 de tineri stau efectiv pe banii părinților, fără a contribui în niciun fel la economie sau la propria formare”, a explicat Romulus Badea, citat de stiridiaspora.ro.

Pe lângă această realitate internă, situația este agravată de plecarea masivă a românilor în străinătate. Potrivit datelor oficiale, diaspora românească numără cel puțin 3,1 milioane de persoane, însă estimările reale duc numărul la aproape 6 milioane, incluzând românii plecați în țări precum Marea Britanie, Statele Unite sau Canada. Această migrație a lăsat goluri semnificative în domenii-cheie ale economiei românești, precum construcțiile, industria alimentară, agricultura și sectorul HoReCa.

„Este un cerc vicios. Angajatorii nu găsesc personal calificat sau disponibil, tinerii nu se pregătesc pentru piața muncii, iar legislația nu reușește să țină pasul cu realitatea. De aceea, am ajuns în situația în care aducerea de muncitori din afara UE a devenit o necesitate pentru supraviețuirea multor afaceri din România”, a mai spus Badea.

Potrivit datelor oferite de Inspectoratul General pentru Imigrări, la finalul anului 2024 erau înregistrați în România 140.640 de muncitori din afara Uniunii Europene care lucrau legal. Cei mai mulți provin din țări precum Nepal, Sri Lanka, India și Turcia. Domeniile unde aceștia sunt cei mai prezenți includ producția industrială (cu peste 29.000 de angajați), construcțiile (28.500), comerțul (20.000), HoReCa (18.800) și serviciile administrative (peste 12.000 de lucrători).

Plafon de 100 000 de muncitori străini în fiecare an pentru România
Cu toate acestea, președintele PIFM afirmă că aceste cifre acoperă doar o parte din nevoia reală a pieței. Plafonul impus de stat pentru anul 2025 a fost menținut la 100.000 de avize pentru muncitori extracomunitari, deși cererea este cu mult mai mare. Aproximativ 60% din aceste avize vizează meserii precum manipularea mărfurilor, lucrările agricole, curățenie sau munci necalificate în construcții – toate domenii în care românii refuză tot mai des să se angajeze.

Scandare comunistă la „Beach, Please”: tinerii au strigat numele lui Nicolae Ceaușescu. Ce reacție au avut autoritățile

De asemenea, Romulus Badea a punctat dificultățile birocratice și legislative care apar în procesul de angajare și integrare a muncitorilor străini. De la procedurile de imigrare și până la integrarea lor efectivă în companii, întregul proces este îngreunat de reglementări rigide și lipsite de adaptabilitate la nevoile reale ale angajatorilor.

„Economia are ritmul ei, dar legislația rămâne adesea în urmă. De aceea, este important să semnalăm aceste probleme și să venim cu propuneri de îmbunătățire a cadrului legal. Avem nevoie de o legislație flexibilă, utilă și adaptată pieței muncii actuale, care să ajute atât angajatorii, cât și autoritățile”, a transmis Badea.

Sondaj INSCOP: votanţii AUR şi tinerii sub 30 de ani au cea mai mare încredere în Rusia

Pe fundalul acestor probleme, România se confruntă cu un paradox periculos: pe de o parte, o lipsă acută de forță de muncă; pe de altă parte, sute de mii de tineri care nu muncesc, nu se formează profesional și nu participă la viața activă a societății. Fenomenul NEET devine o bombă cu ceas pentru viitorul economic și social al țării, iar lipsa unor politici coerente de integrare a acestor tineri pe piața muncii riscă să adâncească și mai mult criza actuală.