Povestea de succes a lui Aurelian Leahu, fostul fundaş al Petrolului, câştigător al Cupei României. Cât câştigă fostul fotbalist în Elveţia, unde a început o nouă viaţă

După retragerea din fotbal, la 31 de ani, Aurelian și-a construit pas cu pas o nouă existență într-una dintre cele mai riguroase și costisitoare țări din Europa, pornind de la munci modeste și ajungând astăzi să lucreze legal într-o companie de distribuție a produselor congelate pentru restaurante.

Fostul fundaș a povestit că viața sa în Elveția a început inițial ca o vacanță, transformată apoi într-o relocare care i-a schimbat destinul. A muncit la negru, a fost zilier pe șantier, a spălat vase, a curățat cartofi, a lucrat ca cofetar, iar astăzi are un job stabil într-o firmă de distribuție, unde muncește inclusiv în congelatoare la temperaturi de -20 de grade Celsius.

„Inițial, venisem în vacanță, la frati-miu”, spune fostul fotbalist, care a început cu munci ocazionale. Soția sa, Vali, relatează dificultățile de adaptare și dorul de România: „Ce ne lipsește din România? Poate spiritul sărbătorilor, șunca de porc și carnea la garniță”.

Povestea familiei Leahu a fost marcată de ani întregi de muncă la „gri” și „la negru”, până la obținerea actelor legale. „Neavând acte, nu aveam cum să mă angajez. A fost foarte greu”, își amintește fostul fotbalist. În acea perioadă, Vali întreținea familia.

„Doi ani am trăit din mia de franci pe care o câștiga Vali. Și locuiam la subsolul casei unde muncea ea”, a povestit Aurelian pentru Libertatea.

Despre primele lui munci în Elveția, fostul fundaș povestește: „Căram plăci pe un șantier de blocuri. Eu eram obișnuit cu cimentul de acasă, de la Fieni. Au văzut că băiatul are forță și m-au luat cu ei”.

De ce nu mănâncă Aurelian Leahu ciorbă: „I-a rămas în căpşorul ăla al lui de când era fotbalist. I-a spus şi doctorul că are voi”

Momentul de cotitură a venit când erau pe punctul de a reveni în țară, iar soția sa a obținut permisul de muncă. „Parcă Dumnezeu a făcut așa: când să plecăm în țară, i-a ieșit permisul de muncă”, spune Leahu. Ulterior, și el a obținut drept de muncă: „3 luni am fost în probe, ca la fotbal. Dar i-am convins când am stat 3 ore fără să ies din congelator”.

Familia Leahu câștigă astăzi împreună aproximativ 8.000–9.000 de franci elvețieni pe lună, bani din care plătesc o chirie de circa 2.000 de euro și cheltuieli lunare uzuale. „Se poate trăi cu 8.000–9.000 de franci pe lună”, explică aceștia. Totuși, au învățat să fie cumpătați: „Nu e nicio rușine, am luat covoare și mobilă de la colțul străzii. Mobilă bună, covoarele au ținut un an-doi”.

Vali povestește cu umor despre adaptările culinare ale fostului fotbalist: „Știi ce i-a rămas încă în căpșorul ăla lui de când era fotbalist? Că nu mănâncă ciorbă, că îl îngrașă. Și i-a spus și medicul că poate să mănânce ciorbă…”.

Despre găsirea unui loc de muncă în Elveția, Vali adaugă: „Am dreptul să lucrez ca damă de companie. În România, damă de companie știți ce e. Aici, în Elveția, damă de companie e să ajuți persoanele în vârstă autonome”.

Regulile stricte au fost o lecție pentru familia Leahu: „Prima amendă am luat-o după ce am stat, fără să exagerez, două minute pe un loc de parcare pentru persoane cu handicap. A fost 120 de franci!”, spune fostul fundaș.

Legat de cariera sa fotbalistică, Leahu rememorează momentele de glorie și presiune. „Cea mai mare calitate a lui «Cuchi» a fost viteza”, iar acesta își amintește: „Îmi aduc aminte că am scos un 11,7 la suta de metri”. Despre marii adversari întâlniți, afirmă: „Lăcătuș, Ilie Dumitrescu și Dănciulescu au fost cei mai tari adversari”.

Citeşte şi: Dan Negru, indignat de prețul nejustificat de mare al apei comercializate în Aeroportul Otopeni: „În una dintre țările europene cu cele mai multe izvoare naturale, apa potabilă e un lux”