Regula de aur pentru succesul in business: Nu uita de sport! Interviu cu organizatoarea singurului maraton din Bucuresti

Valeria Racila von Groningen si-a construit viata in jurul sportului. Daca nu era sportiva de performanta, probabil ca nu si-ar fi intalnit nici sotul, bancherul Steven van Groningen, la randul lui, fost sportiv de performanta. S-au cunoscut la Campionatul Mondial de Canotaj din 1982.

DailyBusiness.ro: Va implicati, din 2008, in organizarea singurului maraton din Bucuresti. Care sunt greutatile de care v-ati lovit pana acum in cresterea competitiei?
Valeria Racila: Am invatat pe parcurs cat de greu este si cat de multa munca presupune organizarea acestui maraton. In 2008 eram la inceput, nu stiam prea bine cum sa il fac. S-au mai organizat maratoane in Capitala, insa cu multi ani in urma. La unele am participat si eu. De ani de zile nu se mai facea nimic. Mi-am dorit foarte tare sa aduc o astfel de competitie internationala in Bucuresti. Munca este imensa: ai nevoie de aprobari de la Primarie, de la politie, ai nevoie de un circuit inchis, fara niciun fel de trafic. Oamenii au ajuns sa ne cunoasca, stiu ca suntem seriosi, competitia creste de la an la an. Sper ca in timp sa se poata compara cu cele internationale. Toate au inceput de jos, chiar si cel din New York.

DB: Cati oameni participa, in medie, la competitie?
VR: In primul an au fost 2.500, anul trecut au fost 4.000 iar anul acesta asteptam vreo 6.000. Am extins si numarul probelor. Pe langa maratonul propriu-zis, mai este un semi-maraton, am incercat si pentru copii o cursa de 1 kilometru, precum si stafete pentru companii sau prieteni. Nu toata lumea poate sa alerge jumatate de maraton, sau unul intreg. Asa ca 4 prieteni, sau angajatii unui companii pot alerga, intr-o forma de teambuilding.

DB: Cum atrageti fondurile necesare?
VR: Prin sponsorizari. Avem mai multe companii care ne sprijina.

DB: Care este bugetul necesar pentru o astfel de competitie?
VR: Maratonul trebuie sa respecte niste standarde internationale. Nu poti sa-l faci de capul tau. Bucharest City Marathon este afiliat la Asociatia Internationala a Maratoanelor (AINS), lucram si cu Federatia Internationala de Atletism. Bugetul este destul de mare. Trebuie sa aduci atleti din strainatate, de valoare. Anul acesta vor veni 18 atleti internationali, inclusiv din tari ca Etiopia sau Kenia. Acestor atleti li se plateste o prima de participare, transportul, cazarea, la care se adauga premiile. Bugetul de anul acesta este mai limitat, de circa 80.000-100.000 euro, doar partea cash. Suntem in criza, este greu. Dar bugetul total este de circa 300.000 euro (care include si bartere/sponsorizari – n.r.).
[img=864]Canotoarea Valeria Racila in competitie (sursa foto: Wikipedia)[/img]
DB: Cum il calculati?
VR: Sunt foarte multe lucruri care vin de la companii, de exemplu apa sau bauturi energizante. Atunci cand alergi, ai nevoie de foarte multa apa si minerale, altfel sangele se ingroasa si risti sa mori. S-a murit la maratoane, in fiecare an.

DB: Cum convingeti companiile sa se implice in astfel de activitati acum, cand toata lumea este cu ochii pe portofel?
VR: Si la prima editie sa stiti ca erau un pic sceptici. Fiind pentru prima data cand se organiza asa ceva, nu stiau exact despre ce este vorba, ce feedback, ce rezultate vom avea. Si-au dat seama ca suntem seriosi, ca vrem sa facem unul dintre cele mai mari evenimentele sportive din Bucuresti. Colaboram cu oameni de business care isi dau seama de importanta sportului intr-o comunitate, in viata de zi cu zi. Anul trecut am avut 92 de echipe din companii – au facut echipe de cate 3-4 angajati si ne-au platit ca sa intre in maraton.

DB: Ati participat la multe alte maratoane organizate in strainante, in tari care au o cultura a sportului. Simtiti ca lipseste acest lucru in Romania?
VR: Am fost recent la Budapesta, am alergat intr-un semi maraton. Erau 6.000 de oameni prezenti, care au creat o atmosfera fantastica. Ca sa va raspund la intrebare, nu. La noi inca nu s-a format cultura maratonului. Nu sunt oameni pe strada, care sa incurajeze atletii. Acolo erau cu miile, simteai ca este un eveniment al orasului. Probabil va ajunge sa fie la fel si la noi.
[img=863][/img]
DB: Ce sponsori ati atras anul acesta?
VR: Raiffeisen Bank, Volkswagen, Glaxosmithkline, Unilever cu brandul Becel, dar avem si parteneri mai mici, ca Isostar, Izvorul Minunilor. Sunt multe companii care au fost alaturi de noi de la prima editie a maratonului.
[quote]In SUA sau alte tari civilizate, cand te duci la un interviu de job, esti intrebat inclusiv ce sport practici[/quote].
DB: Sunteti sotia unui CEO de multinationala, cunosteti personalitati din lumea de afaceri. Cat de important credeti ca este pentru acesti oameni adoptarea unui stil de viata sanatos? Le permite timpul, job-ul?
VR: Sotul meu a facut un triathlon intreg acum 3 ani: 4 kilometri inot, 180 de kilometri pe bicicleta si un maraton intreg dupa. Toate intr-o zi. Participa si la semi-maratonul de la Mamaia. Trebuie sa fii foarte determinat si disciplinat ca sa poti face fata. Si chiar sunt foarte multi oameni care au inceput sa isi dea seama ca au nevoie de un stil de viata ceva mai sanatos. Pana acum, cel putin, in Romania sportul a fost mai mult un moft, un trend. Cred ca si criza a convins oamenii sa se gandeasca mai mult la sanatate, la viata lor. Observ si in parc, atunci cand ma duc sa alerg, ca sunt din ce in ce mai multi tineri care alearga, seara tarziu, cand vin de la munca. Si nu doar tineri: sunt persoane mai in varsta, inclusiv copii, acum, cand in sfarsit parcurile sunt luminate. Eu cred foarte mult in tinerii din Romania, in generatia de astazi. Sunt mai deschisi la minte. Sportul este important. In SUA sau alte tari civilizate, cand te duci la un interviu de job, esti intrebat inclusiv ce sport practici.

DB: Ati spus ca vreti sa organizati o proba de 1 kilometru pentru copii. Cum v-a venit ideea?
VR: Dupa ce se va da startul probei principale va demara si cursa pentru cei mici. Vrem sa incurajam copiii sa faca sport. Din pacate, in Romania nu se mai face sport nici macar in scoli. M-am intalnit acum cateva zile cu Laura Badea (fosta campioana mondiala si olimpica la scrima – n.r.), ea lucreaza la Comitetul Olimpic. Am intrebat-o cum merge. Mi-a spus ca directorii si profesorii nu mai dau nicio importanta educatiei fizice. Eu cred ca cei mici ar trebui sa inceapa din gradinita sa faca miscare. Ii vezi dupa comportament: cat de activi sunt, cum alearga, cum se misca. E foarte pacat sa se renunte la miscare. Uitati-va pe strada: sunt din ce in ce mai multi copii obezi. Mamelor le este comod sa le dea foarte repede un McDonald’s cand nu au timp sa gateasca. E ingrijorator cand vezi copii grasi cu sticle de Cola in mana.
[quote]Sotul meu spune ca a invatat mai mult din sport decat in universitate[/quote]
DB: Cum ii sfatuiti pe parintii ocupati, 100% dedicati business-ului, sa se ocupe de sanatatea copiilor?
VR: Solutii sunt. Asa cum sunt parinti care-si duc copii la pian sau altfel de activitati, pot sa ii inscrie si la un curs sportiv. Copiii mei au facut baschet. Seara, dimineata, cand au facut antrenamente, i-am dus, i-am adus. Se gasesc solutii. In plus, e bine ca lumea sa se orienteze spre mancare mai usoara. Sa gateasca in casa, e mult mai bine si mai ieftin. Nu-ti trebuie multi bani ca sa gatesti sanatos. Eu nu mai mananc de cateva saptamani carne. Vreau sa vad cum merge. Si mi-e foarte simplu: imi fac o salata, mananc un ou, nu ma fortez. Nu este greu deloc sa ai o viata sanatoasa. Nu faci excese, pur si simplu. Eu nu beau, sau beau un pahar de vin in weekend, nu fumez, nu ma duc in cluburi in care se fumeaza. Excesul nu e bun. Bine, tinerii au nevoie de distractie (razand). Vorbesc asa pentru ca am facut sport de performanta. Pana la 28 de ani nu m-am culcat mai tarziu de ora 22.00, nu am baut cafea, alcool. Ca sa ajungi acolo sus, trebuie sa faci sacrificii.

DB: In viata de zi cu zi, cum v-a ajutat sportul de performanta?
VR: In orice fac exista reflexie a sportului. Tenacitatea, disciplina din sport iti formeaza personalitatea. Sotul meu spune ca a invatat mai mult din sport decat in universitate. El a facut sport de echipa (canotaj). Este foarte important: o lupta cu tine, cu cei din jur.

DB: Sotul dvs. aplica principiile din sport in business? Cum?
VR: Sigur, extrem de mult. Si eu, si sotul meu, am facut canotaj, un sport corect. Nu am avut arbitri – ai trecut linia de sosire primul, ai castigat. De exemplu, eu, in 1982, am pierdut mondialele la fotofinish, la cativa milimetri de linie. Canotajul nu este ca fotbalul, este un sport foarte curat, care iti formeaza poate cel mai bine spiritul de echipa, determinarea, depasirea limitelor personale. Sotul meu nu este nici tipul de sef care „da cu biciul”, nu are mentalitatea managerilor sau antreprenorilor romani „eu sunt seful, tai si spanzur”. Vine dintr-o familie de bancheri, el a prins a cincea generatie. Stie sa lucreze cu oamenii, ii lasa sa se dezvolte singuri, ii apreciaza daca fac treaba buna, si nu ii „spanzura” daca au facut o greseala. Este un om cu picioarele pe pamant. Cred sincer ca angajatii isi fac treaba mai mult din respect pentru el, decat din frica.

DB: Unde vedeti, peste 2-3 ani, maratonul din Bucuresti?
VR: Mi-as dori un traseu mai mare. Acum are 10 km si se repeta de patru ori. Pentru alergatori este foarte greu, mental, sa alerge de patru ori aceeasi distanta. As vrea ca in viitor, cand maratonul va creste, sa obtinem un traseu de 20 de km care sa se repete de doua ori.