Fundația britanică Jeremy Coller a anunțat recent un premiu de 10 milioane de dolari pentru echipa care va reuși să realizeze o traducere funcțională a comunicării animalelor, un obiectiv cu potențial de a intra în istorie.
Această cursă științifică este alimentată în mare parte de noile tehnologii AI, în special de modelele lingvistice mari, care pot analiza milioane de vocalize ale animalelor pentru a detecta structuri gramaticale ascunse. Cele mai multe eforturi se concentrează pe cetacee, specii care, asemenea oamenilor, învață prin imitarea sunetelor și folosesc modele sonore complexe cu o structură ierarhică aparentă.
Un exemplu notabil este Proiectul CETI (Cetacean Translation Initiative), care analizează secvențele rapide de click-uri emise de cașaloți — fiecare având doar o miime de secundă. Echipa a identificat deja semnale acustice ce par a acționa precum semnele de punctuație din limbajul uman. Cercetătorii speră ca până în 2026 să poată iniția un dialog de bază cu aceste creaturi marine.
Potrivit TechRider, în paralel, Google a lansat DolphinGemma, un model AI antrenat pe 40 de ani de date pentru a traduce vocalizările delfinilor. O descoperire notabilă din 2013, realizată cu ajutorul algoritmilor, a identificat un click asociat unei alge marine, sugerând primul caz cunoscut de „cuvânt” învățat interspecific.
Interesul este reciproc. În Alaska, oamenii de știință au reușit să stabilească în noiembrie 2024 o „conversație” acustică de 20 de minute cu o balenă cu cocoașă numită Twain, într-un schimb de semnale cunoscut sub numele de whup/throp. În Florida, un delfin numit Zeus a învățat să imite vocalele A, E, O și U, demonstrând potențialul de învățare fonetică.
Dar această fascinantă perspectivă de comunicare cu alte specii este însoțită de o realitate ecologică îngrijorătoare. Creșterea nivelului de zgomot subacvatic, generată de transporturi maritime și minerit, amenință ecosistemele animalelor marine. Se estimează că, din anii 1960, zgomotul de fundal din oceane a crescut cu aproximativ trei decibeli pe deceniu. Activitățile de dragare și foraj pentru minerale rare suprapun frecvențele cântecelor balenelor, reducând astfel capacitatea acestora de a comunica.
Balenele cu cocoașă, cunoscute pentru spectacolele lor vocale care pot dura până la 24 de ore, sunt tot mai des forțate să tacă. La o distanță mai mică de 1,2 km de nave comerciale, ele încetează să cânte pentru a nu concura cu zgomotul produs de oameni.
Experții atrag atenția că sunetul este doar o componentă a comunicării între specii. Animalele folosesc și semnale vizuale, chimice sau tactile, trăind în „umwelten” — lumi senzoriale distincte, concept introdus de ecologul Jakob von Uexküll. Traducerea autentică a limbajului animal ar necesita nu doar decodificarea acustică, ci și înțelegerea modului lor de a percepe realitatea.