Insula Sardinia, aflată în Marea Mediterană, este una dintre cele mai spectaculoase insule ale Europei. În ultimele trei decenii, însă, populația insulei a scăzut de la 1,64 milioane la 1,57 milioane de locuitori, iar peste jumătate dintre locuitori trăiesc în cele două centre urbane principale. Comunitățile mai mici, în schimb, sunt afectate de un declin rapid.
Principalele motive ale scăderii numărului de locuitori din Sardinia sunt rata scăzută a natalității și situația economică precară a insulei, potrivit politico.eu Italia înregistrează una dintre cele mai scăzute rate ale natalității din Uniunea Europeană – 1,18 copii per femeie, iar Sardinia are o rată chiar mai mică, de doar 0,91.
Lipsa oportunităților economice contribuie, de asemenea, la exodul tinerilor, care aleg marile orașe sau emigrarea în străinătate. Această tendință afectează inclusiv cele mai mici comunități, precum Baradili, unde, potrivit primarului Maria Anna Camedda, „ultimul copil s-a născut acum zece ani”.
Pentru a contracara acest declin, autoritățile din Sardinia au implementat un pachet de stimulente financiare pentru atragerea de noi locuitori în localitățile cu mai puțin de 3.000 de persoane. Concret, un cuplu care se stabilește într-un astfel de sat beneficiază de stimulente financiare substanțiale:
până la 15.000 de euro pentru achiziționarea sau renovarea unei locuințe;
până la 20.000 de euro pentru înființarea unei afaceri locale;
o alocație lunară de 600 de euro pentru primul copil, respectiv 400 de euro pentru fiecare copil suplimentar, până la vârsta de 5 ani.
La acestea se adaugă inițiative locale, precum oferirea de locuințe la prețul simbolic de 1 euro, în cadrul unor programe care încearcă să valorifice patrimoniul arhitectural existent.
Cu toate că fenomenul migrației contribuie, în alte regiuni ale Italiei, la atenuarea scăderii demografice, în Sardinia efectele sunt modeste. Străinii reprezintă doar 3,3% din populația insulei, în mare parte proveniți din România, Senegal, Maroc, China și Ucraina, față de media națională de 8,9%.
Inițiativele autorităților locale de repopulare a insulei au înregistrat câteva succese remarcabile. Fotograful spaniol Ivo Rovira a descoperit satul Armungia (sub 400 de locuitori) în timpul unei vizite profesionale și a decis să achiziționeze o locuință veche, pe care a renovat-o și a transformat-o în reședință permanentă. Alături de soția sa, a deschis și un restaurant.
:format(webp):quality(100)/https://www.dailybusiness.ro/wp-content/uploads/2025/10/Marea-Mediterana.png)
Un caz similar este cel al Biancăi Fontana, o australiancă de origine italiană care s-a mutat în Nulvi și care își documentează viața rurală pe o platformă video cu peste 3.000 de abonați.
În paralel, tot mai mulți sardini care plecaseră din insulă revin pentru a-și reconstrui viața într-un ritm mai apropiat de natură și comunitate. Marcello Contu a părăsit Sardinia la 18 ani și, după o experiență internațională, a revenit în satul Bidonì (120 de locuitori), unde a fondat o mică afacere de brânzeturi vegane artizanale, distribuite astăzi în restaurante din întreaga Italie.
În ciuda dificultăților, autoritățile locale și cetățenii rămași continuă să creadă în potențialul rural. Ollolai, satul devenit celebru pentru inițiativa caselor de 1 euro, a primit peste 100.000 de solicitări, însă doar câteva zeci de familii au putut fi integrate efectiv. Între timp, populația localității a continuat să scadă, de la 1.300 de locuitori, în 2016, la 1.150 în prezent.
„Satele din interiorul Sardiniei au trecut prin perioade de criză și în trecut, inclusiv epidemii, dar au supraviețuit. Noi avem o calitate a vieții superioară, iar unele dintre cele mai frumoase plaje din lume se află la doar o oră distanță. Cred că lucrurile cu adevărat frumoase nu mor niciodată”, a declarat primarul Francesco Columbu.