În inima Olteniei, la poalele munților din județul Vâlcea, comuna Stoenești păstrează un meșteșug rar și aproape uitat: borangicul românesc. Departe de agitația urbană și producția industrială, familia Niculescu continuă tradiția secolelor: singurii din țară care cresc viermi de mătase, obțin firele prețioase și le transformă manual în țesături tradiționale, scrie Antena 3 CNN.
Citește și: Macron: Putin este un căpcăun care trebuie să continue să mănânce
Aici, borangicul se produce complet după metode tradiționale, exact ca pe vremea străbunicilor. Totul începe cu cultivarea dudului, arborele ale cărui frunze hrănesc exclusiv viermii de mătase.
În sezonul cald, familia îngrijește sute de mii de larve fragile, le hrănește manual și le protejează de prădători. Când viermii ajung la maturitate, se înfășoară în coconi – gogoși din care, cu răbdare și pricepere, se extrage borangicul: firul subțire, dar extrem de rezistent, folosit odinioară la maramele domnițelor și iile reginelor.
![]()
Procesul continuă cu torsionarea firelor, vopsirea naturală și țeserea manuală pe războaie vechi de peste o sută de ani, fie moștenite, fie restaurate de familia Niculescu.
Într-o țară care odinioară era unul dintre marii producători de mătase naturală din Europa de Est, industria sericicolă a fost aproape complet distrusă după anii ‘90. Fermele s-au închis, fabricile au ajuns în ruine, iar tradiția s-a pierdut.
Doar familia Niculescu a refuzat să lase borangicul să dispară. În timp ce restul lumii importa mătase din China, ei și-au crescut proprii viermi, au plantat duzi pe dealurile din Stoenești și au redescoperit meșteșugul pe care nimeni nu-l mai practica.
Afacerea lor este unică nu doar prin complexitatea procesului (de la fir la produsul finit) ci și prin faptul că este 100% autentică, sustenabilă și artizanală. Nu există utilaje moderne și nici producție în serie. Fiecare obiect este unic, țesut cu migală și încărcat cu simboluri tradiționale românești.
De-a lungul timpului, borangicul de Stoenești a câștigat recunoaștere la nivel național. Familia Niculescu a participat la târguri de meșteșuguri și expoziții de artă populară, fiind invitați chiar și la evenimente internaționale.
Produsele lor (ii, marame, eșarfe sau ștergare) au ajuns în colecții din Europa, Japonia și SUA, fiind apreciate nu doar pentru frumusețe, ci și pentru autenticitate. Au fost prezentate în presă, la televizor, în documentare și chiar în proiecte culturale dedicate patrimoniului imaterial românesc.
Pentru familia Niculescu, borangicul nu este doar o sursă de venit, ci o misiune de a salva o tradiție aproape pierdută. Au demonstrat că, într-o lume dominată de fast fashion și materiale sintetice, există încă loc pentru frumusețea firelor naturale, pentru războaiele de țesut și pentru poveștile cusute în ia românească.
Atelierul lor nu este doar un loc de lucru, ci un muzeu viu: vizitatorii pot urmări fiecare etapă a procesului, de la frunza de dud până la ia finală, și pot descoperi efortul și măiestria ascunse în spatele fiecărei piese aparent simple.