Orașul din România care a falimentat. Oamenii trăiesc cu 140 de lei pe lună într-un decor de nedescris

Istoria Minei Aninoasa incepe la 1870, dupa construirea a doua furnale la Calan. Documentele existente atesta faptul ca la Aninoasa exploatarea carbunelui a inceput efectiv in anul 1885, fapt consemnat si in Monografia orasului. Apreciata pentru carbunele sau, Mina Aninoasa a functionat vreme de 110 ani fara intreruperi majore si probabil ca ar mai fi putut functiona daca in 2006 cei responsabili de soarta acestei tari nu ii pecetluiau inchiderea ce a dus si la adevarate tragedii sociale, la ora actuala, Aninoasa fiind primul oras falimentar din tara.

Citește și: Încă se mai practică: O grupare din Bihor a înscenat accidente rutiere ca să ia bani de la societățile de asigurări. Daunele se ridică la 657.895 de lei

Aninoasa a devenit oraş în anul 1989, când avea peste 6.000 de locuitori şi o mină în care lucra cea mai mare parte a populaţiei active. Atunci peste 4.000 de localnici aveau locuri de muncă, iar „coloniile” oraşului de pe valea Jiului de Vest erau pline de viaţă.

Prăbușirea orașului Aninoasa

În prezent, orașul Aninoasa a ajuns, la peste 15 ani de la închiderea minei de cărbune, aproape pustiu. Localnicii care mai sunt acolo trăiesc din ajutoarele sociale. Unii trebuie să se descurce chiar și cu 140 lei pe lună. Mina Aninoasa și-a închis porțile pentru totdeauna în 2006, după aproape un secol și jumătate de activitate neîntreruptă. De atunci, niciun investitor important nu le-a mai trecut pragul.

Aninoasa a rămas acum aproape pustiu, deoarece aici trăiesc acum mai puțin de 5.000 de oameni. Pentru aceștia, traiul este greu, iar mulți au nevoie de sprijin de la stat. Ajutorul social pe care îl primesc este foarte mic, de aceea localnicii muncesc cu ziua acolo unde este nevoie. În lipsa locurilor de muncă, tinerii au părăsit locul natal, așa cum au procedat și mulți dintre foștii angajați din Mina Aninoasa.

Foștii mineri rămași în Aninoasa privesc cu regret spre rămășițele fostei mine de cărbune în care familiile lor au muncit din generație în generație. Localnicii privesc cu nostalgie către clădirile fostei mine a oraşului, cele mai multe lăsate să se ruineze. Una dintre ele a păstrat încă un basorelief uriaş, vechi de cinci decenii, care înfăţişa truda minerilor. Puţul principal al exploatării a rezistat timpului, chiar dacă poate fi privit doar ca o piesă de muzeu.

Alte articole: Polițiștii băcăuani îi cercetează pe „mascații” din Berzunți pentru că au defilat cu tractoare mascate în tancuri rusești