Potrivit firmelor ce aduc muncitori străini, multe posturi rămân neocupate luni în șir, din pricina birocrației ce transformă recrutarea lucrătorilor din Asia sau Africa într-o veritabilă cursă cu obstacole, pe care, dacă vrei să o termini, ai nevoie de nervi tari și multă răbdare.
Patronatul Importatorilor de Forță de Muncă din România propune autorităților un proiect de lege cu măsuri concrete pentru modernizarea cadrului legislativ. Motivul? Starea de fapt marcată de întârzieri ce pot depăși chiar 12 luni la procesarea vizelor.
”În timp ce Polonia sau Cehia finalizează procedura de la selecţie până la viză în maximum trei luni, România poate depăşi chiar şi doisprezece luni”, explică ea. „Consecinţa este previzibilă: lucrătorii calificaţi aleg alte pieţe, iar noi rămânem atractivi doar pentru personalul slab calificat”, spune vicepreşedintele Patronatului Importatorilor de Forţă de Muncă, Corina Constantin.
Citește și Ministrul Apărării, Ionuț Moșteanu: România are printre cele mai avansate legi anti-drone din Europa
Probleme actuale sunt fără echivoc. O demonstrează cifrele. Contingentul anual de lucrători străini non-UE a explodat, practic, de la 15.000 în 2018 la 100.000 în prezent – limita maximă pe care instituţiile statului o pot procesa. Dar această cifră impresionantă ascunde o realitate mai puţin strălucitoare: România riscă să devină destinaţia de ultimă opţiune pentru lucrătorii internaţionali, notează hotnews.
Din cauza întârzierior, nu pierd doar firmele ce aduc muncitori străini și companiile care au nevoie de aceștia, ci și statul. Fiecare lună de întârziere la procesarea unui dosar înseamnă contribuţii sociale, impozite şi taxe salariale neîncasate. Când jumătate de an se pierde cu birocraţia, prejudiciul pentru bugetul de stat este de zeci de milioane de euro pe an!
”Angajatorii români sunt puşi în situaţia de a nu-şi mai putea planifica activitatea pe termen scurt şi mediu”, subliniază Corina Constantin.
Fără o legislație clară și eficientă, piaţa a atras şi operatori oportunişti, care promit integrare rapidă, dar oferă doar servicii parţiale și lasă atât angajatorii, cât şi lucrătorii străini în situaţii precare.
În acest context, nu sunt rare cazurile de fraudă: muncitori care ajung în România fără cazare garantată, angajatori ce plătesc comisioane pentru servicii nerealizate, documente incomplete care duc la respingeri.
”Există situaţii în care atât angajatorii, cât şi lucrătorii străini pot fi fraudaţi de agenţii care urmăresc câştiguri rapide. Acestea generează prejudicii directe atât companiilor, cât şi oamenilor care îşi caută un loc de muncă stabil”, mai spune vicepreşedintele Patronatului Importatorilor de Forţă de Muncă.
Patronatul propune un sistem de acreditare similar celui din domeniul exportului de forţă de muncă sau leasingului de personal. Agenţiile licenţiate ar trebui să demonstreze expertiză în resurse umane, asistenţă socială şi juridică, şi să fie obligate să gestioneze întregul parcurs – de la recrutare până la integrarea completă în societatea românească, mai scrie sursa citată.
Pentru următorii ani, tot patronatul anticipează două scenarii posibile. Unul dintre acestea este pesimist: România nu își adaptează legislația, pierde competitivitatea regională și rămâne dependentă de muncă necalificată, cu impact negativ asupra productivității pe termen lung.
În al doilea scenariu, optimist, România construiește un sistem rapid, sigur și transparent care să atragă și să rețină personal calificat, consolidând economia și transformând România într-un hub regional pentru integrarea forței de muncă non-UE.
„Nu este vorba doar despre a procesa mai multe dosare. Este vorba despre a construi un sistem care să protejeze atât angajatorii, cât și angajații străini, și care să ofere predictibilitate și stabilitate pieței muncii”, consideră Corina Constantin.