Vacanta de manager – O cronica subiectiva: Cartierul argentinian La Boca, unde n-ai voie sa te imbraci in alb si rosu (Foto-Galerie)

Privirea imi este atrasa imediat de La Bombonera, stadionul pe care El Pibe d’Oro a devenit celebru. Aici e bine sa eviti sa te imbraci in rosu si alb, culorile rivalei de moarte – River Plate.

Cartierul ma intampina vesel cu o poarta frumos colorata de care se sprijina mai multi cheflii ce par a intinde o halba de bere, iar de langa ei apare un un cuplu care ma invita la un tango. Refuz cu un zambet si inaintez cativa zeci de metri fata de intrarea in stadion pentru a gasi principala atractie a acestui cartier, un loc care ma intampina in pasi de tango si intr-o explozie de culoare – Caminito (o straduta din acest cartier-n.r.) – locul meu favorit din capitala argentiniana si unul dintre cele mai dragi mie din intreaga lume.
[gallery:122]
Aici fiecare casa pare rodul unui concurs de imbinare a culorilor si daca n-ai vedea atat de multa lume in jurul tau ai crede ca te afli in decorul unei nuvele sud-americane.

Cateva perechi danseaza tango in piata oferindu-se sa ma invete pentru cativa dolari miscarile lor secrete, iar de la un balcon imi fac cu mana cele mai iubite personaje ale Argentinei: Carlos Gardel, Maradona si Evita Peron. Nu uitati sa dati forma sentimentelor care va incearca si sa va prindeti de mana partenera incercand tangoul, despre care se spune ca nu o sa-l uitati niciodata caci aici s-a dansat prima oara. Daca curajul va lipseste va puteti aseza capetele intr-un panou infatisand doi dansatori intr-un dans pasional si veti avea astfel un tango virtual pe Caminito.

Magazinele de suveniruri ma imbie si ele cu produsele lor viu colorate si nu pot pleca de aici fara un CD cu nemuritoarele tangouri ale lui Gardel sau fara un tricou cu Boca Juniors.

Imediat ochii imi sunt atrasi de tarabele artistilor plastici care isi expun aici creatiile unice, de la picturi pana la bijuterii… Renunt la a mai face poze si ma indrept spre pictorul care se ofera sa-mi faca portretul in decorul de basm din Caminito. Ma razgandesc si promit ca voi reveni – motiv pentru a ma intoarce si in anii urmatori.

Astazi, prefer sa fiu doar un observator in aceasta lume plina de culoare si suprarealism.

Pentru mine e clar: in Caminito fiecare nou pas este altfel, ritmul mi se schimba si nu stiu – si nici nu cred ca-mi pasa – daca de vina e ritmul tangolui, al poeziei sau al culorii, dar undeva in suflet port nostalgia unor vremuri care ar trebui sa fie apuse, dar pe care le pot simti ca si cum as fi fost parte a lor… Aici ochii devin poarta a sufletului, iar sufletul imi vorbeste despre dragoste, despre pasiunea de a trai… e sentimentul care ma incearca cel mai profund cand pasesc pe aceasta poteca… si lasand in urma culoarea si muzica simt ca deja mi-e dor sa ma intorc… simt ca locul ma stapaneste.

Sorin Stoica, Eturia

Sorin Stoica este fondatorul lantului de distributie GSM Dasimpex, pe care l-a vandut cu peste 4 mil. euro catre fondul spaniol Ged, in 2006 (si care a rebranduit compania in Fonomat). Stoica este pasionat de calatorii, iar in toamna lui 2007 a infiintat impreuna cu sotia sa agentia de turism „tailor made” (pachete turistice personalizate-n.r.) Eturia.