Cum a supraviețuit Sebastian Stan comunismului și a ajuns unul dintre cei mai versatili actori de la Hollywood

Un amplu reportaj Vanity Fair îl plasează pe Sebastian Stan într-o scenă departe de glamourul Hollywoodului: într-o zi cu vânt puternic, la final de februarie, actorul încearcă să intre într-o biserică românească din sudul Californiei, dar ușa este încuiată. În acea zi, tatăl său ar fi împlinit 70 de ani, iar gestul capătă o semnificație religioasă: vrea să aprindă o lumânare și să se roage pentru tatăl său, care nu mai este printre noi.

„De fiecare dată când intru într-o biserică, trebuie să fac asta de trei ori”, spune el, făcându-și semnul crucii cu mâna dreaptă. „Trebuie să mă închin de trei ori și înainte să urc în avion.”

Sebastian Stan s-a născut și a crescut în România, un loc în care credința și superstiția s-au împletit profund în formarea sa

Cu puțin timp înainte ca echipa Vanity Fair să îl însoțească până la această biserică din sudul Californiei, fuseseră împreună în studioul de machiaj Autonomous FX din Los Angeles.

Actorul locuiește la New York, așa încât atunci când vine la Los Angeles – povestea noastră se petrece în preajma participării la gala premiilor Oscar din 2025 – , agenda lui este plină.

Echipa Vanity Fair l-a urmat în faimosul studio de efecte speciale și machiaj protetic Autonomous FX, care a fost recompensat cu un premiu Emmy pentru transformarea lui Sebastian Stan și a actriței Lily James în personajele Tommy Lee și Pamela Anderson pentru miniserialul Pam & Tommy.

Editorii Vanity Fair încearcă, în cele ce urmează, să redea o sinteză a experiențelor care au făcut din Sebastian Stan unul dintre cei mai îndrăzneți și mai carismatici actori ai Hollywoodului.

Vanity Fair despre Sebastian Stan: Gândește profund, dar are și o latură sălbatică

Se făcuse târziu, iar Stan a trebuit să se grăbească prin traficul de la o oră de vârf pentru a-și onora tatăl, în ziua aniversării sale, printr-un moment de reculegere în fața lui Dumnezeu.

Holy Trinity Romanian Orthodox Church – Biserica Ortodoxă Română Sfânta Treime – unde a vrut să aprindă o lumânare în memoria tatălui său, are o semnificație aparte pentru imigranții români care au fondat-o.

Este o biserică mică, cu un singur nivel, cu o turlă joasă, ascunsă în spatele unor copaci mult mai înalți. Vizavi se află sediul companiei Bilt-Well Roofing, un imobil impunător ca dimensiuni.

Sebastian Stan a plecat din România în urmă cu trei decenii, însă țara sa reprezintă o parte esențială din identitatea lui

Tot din identitatea lui face parte și incertitudinea  – cauzată de o copilărie petrecută într-o țară în care guvernul își domina și demoraliza propriii cetățeni – experiență care îl face pe Stan deosebit de sensibil la tendințele autoritare din țara sa adoptivă, SUA.

Vechiul său accent a dispărut, desigur. Puțini dintre cei care l-au văzut pe ecran în rolul lui Winter Soldier, în cei aproape 15 ani de filme Marvel, inclusiv în următoarea aventură din Thunderbolts, ar mai putea detecta vreo urmă de accent românesc.

Personajul interpretat de Stan, Bucky Barnes, este la fel de american precum cel mai apropiat prieten al său, Captain America. Personajul provine din Brooklyn, însă Stan a adoptat inflexiunile specifice cartierului vecin, Queens, când a fost nevoie pentru un alt rol celebru – sau infam – în care îl interpretează pe tânărul Donald Trump în drama biografică The Apprentice.

Fețele și vocile noi pe care le-ar putea juca l-au atras pe Stan către actorie încă din liceu. S-a mutat în SUA în anii ’90, iar pentru un copil imigrant, care încă încerca să se adapteze limbii și culturii, era de preferat să joace rolul Vagabondului Numărul Doi într-o producție a musicalului The Little Shop of Horrors decât să fie el însuși.

Scena de teatru l-a transformat dintr-un adolescent timid într-un extrovertit care fura atenția publicului – și era foarte bun la asta.

Mama sa l-a înscris într-o tabără de vară, nu departe de noua lor locuință de lângă New York, iar până la finalul liceului primea deja rolul principal în Cyrano de Bergerac.

Stan un tânăr atrăgător, dar îi plăcea să-și ascundă chipul sub nasul supradimensionat al lui Cyrano. „Te costumezi, îți pui bărbi false, mergi diferit, te transformi”, spune el. „Îți asumi riscuri mari. Riscuri mai mari decât atunci când ești un actor tânăr care vine la Los Angeles și ești distribuit în rolul de a fi tu însuți, iar singurul lucru pe care ai voie să-l joci ești tu.”

Stan preferă planul secund. Nu este genul care își expune viața personală. Poate vorbi despre personaje, cascadorii sau despre semnificația pe care o vede într-un anumit film ori serial, însă, în timp ce fanii cunosc fiecare detaliu din viața altor actori pe care îi admiră, Stan și-a construit propriul public păstrând mare parte din viața sa într-o zonă discretă.

Să meargă la biserică pentru a aprinde o lumânare în memoria tatălui său este ceva ce, în mod normal, ar fi făcut singur. Totuși, pentru acest cover story din Vanity Fair, Stan a acceptat să lase să se vadă o parte din sine, în ciuda acelei laturi din personalitatea lui care și-ar dori ca, atunci când îl privești, să vezi un personaj.

Apasă clanța ușii principale a bisericii Sfânta Treime. Nu se deschide. „Nu pare să fie deschisă”, spune el.

Nu este însă pregătit să renunțe. Ocolește proprietatea bisericii și observă un bărbat în vârstă care mătură în apropierea sălii multifuncționale a congregației.

Stan își deschide brațele și i se adresează cu o formulă tradițională românească de respect: „Sărut mâna…” Chiar așa i-a spus: Îți sărut mâna!

O săptămână mai târziu, după vizita în studioul de efecte speciale din Los Angeles, Stan poartă un smoking Prada. Este seara premiilor Oscar și el se află la petrecerea organizată de Vanity Fair de după ceremonie, iar actorul încearcă acum să-și liniștească colegii actori și cineaști, asigurându-i că este perfect în regulă, deși pierduse mai devreme, în acea seară, premiul Oscar pentru cel mai bun actor în fața lui Adrien Brody. Petrecerea Vanity Fair de după Oscaruri are loc cu ușile închise pentru presă, însă Stan le-a permis reporterilor să îl însoțească și să descrie atmosfera.

Cei mai mulți dintre actori vin la el și îi transmit consolări, însă Stan nu se așteptase să câștige și, într-un anumit sens, este posibil să fi evitat o problemă și mai mare.

Donald Trump a transformat represaliile politice într-o marcă distinctivă a noului său mandat la Casa Albă, iar simpla existență a filmului The Apprentice l-a înfuriat.

Pelicula, scrisă de jurnalistul veteran și corespondentul special Vanity Fair Gabriel Sherman, îl prezintă pe Trump în anii ’70 drept un aspirant avid de putere și recunoaștere, disperat să iasă din umbra tatălui său influent, interpretat de Jeremy Strong, care îl învață că metodele lipsite de scrupule reprezintă o scurtătură către succes.

Când filmul a fost lansat, cu o lună înainte de alegeri, actualul și viitorul președinte a reacționat virulent pe platforma Truth Social, descriind pelicula drept „o execuție ieftină, defăimătoare și dezgustător de politică” și adăugând: „Este atât de trist că niște SCURSURI UMANE, precum cei implicați în această întreprindere care sper să eșueze, au voie să spună și să facă orice doresc.”

Este puțin probabil ca Trump să fi văzut efectiv filmul în acel moment, însă Stan nu are nicio îndoială că l-a urmărit între timp.

„Aș paria că l-a văzut de o sută de ori, bineînțeles, pentru că este narcisist”, le-a spus Stan reporterilor de la Vanity Fair în săptămâna precedentă. „Și sunt convins că există anumite lucruri care îi plac la el.”

Care anume? „Felul în care arăta”, răspunde Stan zâmbind.

Sebastian este prea modest ca să o spună direct, însă arată mai bine decât a arătat Trump vreodată, chiar și cu machiajul protetic care i-a îngroșat gâtul și cu dispozitivele dentare numite „plumpers”, menite să-i bombeze buzele și maxilarul. Studioul Autonomous FX a realizat aceste efecte speciale de machiaj, ajutându-l să semene cu versiunea lui Trump din era disco.

Felul în care Stan a reușit să surprindă fizic personajul, dar și să scoată la suprafață tânărul speriat și disperat, ascuns sub această aparență de rich spoiled brat, i-a adus nominalizarea la Oscar.

„Își pierde umanitatea. Cred că, în esență, asta se întâmplă”, spune Stan despre rolul din film. „Ca actor, încerci să privești aceste lucruri profund umane și să te identifici cu ele.”

Aceasta nu înseamnă că Stan își dorește ca Donald Trump să-l treacă în fruntea listei sale de inamici.

Înainte de gala Oscarurilor, Stan spunea că încearcă să nu se gândească la eventuale represalii din partea lui Trump și că nu crede că acestea vor exista, decât poate dacă… „Nu știu, poate doar dacă aș câștiga Oscarul, ceea ce are cam 0,0000% șanse să se întâmple.”

Așadar, da, s-a simțit bine la petrecerea organizată de Vanity Fair. Și nu a ajuns acolo cu mâna goală după sezonul premiilor, având deja parte de alte momente importante, precum cel în care Jane Fonda i-a menționat numele în discursul de acceptare al premiului pentru întreaga carieră la gala Screen Actors Guild Awards (SAG).

„Deși poți detesta comportamentul personajului tău, trebuie să-l înțelegi și să empatizezi cu persoana traumatizată pe care o interpretezi. Mă gândesc la Sebastian Stan în The Apprentice”, a spus ea.
Stan afirmă că acel moment „a fost, poate, mai important decât câștigarea Oscarului”.

„Nici măcar nu eram la premiile SAG”, a spus actorul. „Nu eram nominalizat. Nu m-am dus. Dar cineva mi-a spus să deschid televizorul pentru că Jane Fonda mi-a rostit numele. Nu mi-aș fi imaginat niciodată în viață că ea ar putea să știe cine sunt.”

A pierdut Oscarul, dar a câștigat un Golden Globe pentru rolul din A Different Man

A existat apoi și trofeul propriu-zis pe care l-a câștigat: un Golden Globe Awards pentru cel mai bun actor într-o comedie sau musical, primit nu pentru The Apprentice, ci pentru A Different Man, unde interpretează un bărbat afectat de o afecțiune genetică deformatoare care decide să treacă printr-o procedură medicală radicală pentru a avea un aspect mai „normal”.

Dubla recunoaștere consecutivă a atras atenția marilor decidenți de la Hollywood, inclusiv a președintelui Marvel Studios, Kevin Feige, care lucrează cu Stan de aproape 15 ani.

„Să-l vezi câștigând un Glob de Aur pentru un film și apoi fiind nominalizat la Oscar pentru alt film, în același an, este cu adevărat impresionant”, spune Feige.

Victoria de la Globurile de Aur a trezit emoții neașteptate în actor.

„Nu te gândești niciodată cu adevărat că vei ajunge acolo sus”, mi-a spus Stan. „Mi-am dat seama, în acel moment de la Globurile de Aur, că atunci când se întâmplă, totul capătă proporții uriașe. Nu ai cum să nu te gândești la tot și la toți cei care au contribuit ca tu să ajungi acolo.”

Una dintre aceste persoane este Annabelle Wallis, partenera lui Stan de mai mulți ani. Cei doi și-au ținut relația departe de ochii publicului înainte de gala Globurilor de Aur, unde actrița l-a însoțit, iar el i-a transmis de pe scenă un „Te iubesc”.

Wallis a fost alături de Stan și la Oscaruri, purtând o rochie bleu pastel, în stil grecesc, iar actorul o prezintă cu evidentă bucurie la petrecerea de după ceremonie. (Ea auzise deja totul despre cum s-a aventurat Stan să intre într-o biserică românească cu reporterul Vanity Fair de față.)

Wallis este și ea actriță, cunoscută mai ales pentru rolurile din The Tudors și Peaky Blinders, însă relația lor este un subiect despre care niciunul dintre ei nu vorbește public.

„Mi se pare că, în zilele noastre, este foarte greu să mai ai parte de orice formă de intimitate”, spune Stan. „Este singura parte a vieții mele pe care încerc să o păstrez, într-o anumită măsură, pentru mine, chiar dacă inevitabil ajunge și în spațiul public.”

Această nevoie de protecție vine și de la o altă persoană care a avut un rol esențial în parcursul său, mama lui, Georgeta Orlovschi, care l-a însoțit de asemenea la Oscaruri. Ea l-a crescut mulți ani singură, după despărțirea de tatăl său, când Sebastian era încă mic.

„Amândoi erau personalități foarte puternice”, spune actorul despre părinții săi. „Niciunul nu voia să fie definit prin celălalt. Cred că amândoi aveau un spirit rebel.”

Tatăl său a dispărut ulterior complet din viața familiei, plecând în exil în Statele Unite. Constantin Stan lucra pe nave cargo și îi ajuta pe alți români să scape de persecuțiile regimului care domina România în deceniile de după Al Doilea Război Mondial.

„Era un fel de erou în orașul meu”, spune Stan. „Părinții mei făceau parte din generația tânără care se opunea comunismului. Tatăl meu ajuta oameni să fugă ilegal din țară, până în punctul în care devenise un om căutat. Iar apoi a trebuit să fugă și el.”

Stan a crescut fără să-l cunoască prea bine pe omul pe care ceilalți îl strigau „Tino”, în afară de câteva convorbiri telefonice ocazionale. Însă, dacă tatăl său putuse dispărea, atunci părea plauzibil că și mama lui ar putea face același lucru.

Și, într-o zi, chiar asta s-a întâmplat.

Sebastian Stan avea aproximativ opt ani când mama sa a fugit din România pentru a-și construi o nouă viață în străinătate

În copilăria sa, pe vremea lui Nicolae Ceaușesccu, proasta gestionare a economiei și corupția din țara natală au dus la o penurie de alimente, lipsă de combustibil și pene de curent. Revoluția care a urmat a culminat cu căderea și execuția dictatorului Nicolae Ceaușescu în 1989.

„L-am văzut împușcat la televizor”, spune Stan. „Îmi amintesc asta.”

Eliminarea soților Ceaușescu nu au adus neapărat o îmbunătățire imediată a situației din România. „A fost haos”, spune el, referindu-se la numărul mare de copii orfani din București după revoluție, într-un context în care „oamenii nu aveau bani. Nimeni nu știa cum să trăiască. Fuseseră atât de reprimați”. A petrecut un an alături de bunici, înainte de a se reuni cu mama sa în Austria. „A venit să mă ia când și-a găsit în sfârșit un loc de muncă stabil la Viena”, spune el.

Anxietatea legată de despărțirea de mama sa a continuat chiar și după reîntâlnirea lor. „Ea muncea. Seara, când putea, cânta la pian, iar ziua preda pian. Așa că, la 9 sau 10 ani, mergeam singur cu tramvaiul la școală. Mă întorceam singur cu metroul”, își amintește Stan.

„Ajungeam acasă și eram singur, trebuia să-mi gătesc, să-mi fac temele și să o aștept să vină acasă. Eram mult timp singur pentru un copil aflat într-o țară străină.”

A învățat să fie independent, dar experiența l-a marcat. „Îmi amintesc că o așteptam să vină acasă și mă întrebam: dacă nu mai vine? Îmi dau seama cum asta a lucrat uneori împotriva mea și cum, în alte privințe, m-a ajutat enorm.”

Stai mult timp cu imaginația ta când ești un copil lăsat singur. Așa că simt că am o capacitate bună de a-mi folosi imaginația ca să cred anumite lucruri, ceea ce mă ajută profesional. Dar există și momente în care simt un grad de incertitudine și lipsă de control care pot deveni paralizante.”

Stan avea în jur de 12 ani când mama sa a început o relație cu Anthony Fruhauf, directorul unui liceu privat din centrul statului New York. După căsătoria lor, mama actorului a decis să se mute împreună cu fiul ei din nou, de această dată în Statele Unite.

„Era foarte amabil. Tatăl meu vitreg a avut o influență bună asupra mea”, spune Stan. „În primii ani în America, faptul că vorbeam engleza cu el acasă a contribuit la pierderea accentului românesc.” Stan nu a regretat acest lucru. Își dorea să aparțină locului, să se integreze.

Sebastian Stan a vorbit despre treccut când a urcat pe scenă pentru a-și primi Globul de Aur

„Acest Golden Globe este pentru mama mea, care a părăsit România în căutarea unei vieți mai bune, și pentru tatăl meu vitreg, Tony, care a acceptat o mamă singură, cu un copil deja mare”, a spus el, ridicând trofeul în timp ce i se frângea vocea. Arătând trofeul spre cer, a adăugat: „Mulțumesc, Tony, că ai fost un bărbat adevărat.”

În ciuda dorinței de stabilitate, Stan a învățat valoarea riscului, ceea ce i-a construit reputația de actor dispus să își asume provocări majore.

„Sebastian a fost întotdeauna extrem de neînfricat”, spune Chris Evans, care a jucat pentru prima dată alături de el în Captain America: The First Avenger și a continuat colaborarea pe măsură ce universul cinematografic Marvel s-a extins.

„Se vede în alegerile lui. Face salturi mari. Când a apărut filmul despre Trump, mă întrebam cine va accepta un astfel de rol. Are foarte multe implicații. Și nu m-a surprins deloc când am aflat că el l-a luat.”

„Diavolul de pe umărul lui”, care îl împinge spre astfel de decizii, a fost Jessica Chastain, devenită apropiată după colaborările din The Martian și thrillerul de spionaj The 355.

„Când eram pe platoul The 355, mi-a spus pentru prima dată că primise oferta de a-l juca pe Donald Trump. Sebastian este foarte gânditor, până la punctul în care uneori supraanalizează. M-a întrebat: «Tu ce crezi? Ce ai face?» I-am spus: «Fă-o. Ce ai de pierdut? Dacă te sperie, dar nu îți pune viața în pericol, atunci trebuie să o faci.»”

Chastain l-a văzut asumându-și riscuri și în I, Tonya, unde l-a interpretat soțul Tonyei Harding. „Când mulți încearcă să te transforme într-un star convențional, e un risc să alegi ceva care nu se încadrează în tipar”, spune ea.

„Stan acceptă personaje incomode. Studiourile au dificultăți cu rolurile complexe, cu zonele întunecate. El le îmbrățișează. Nu își dorește să fie un star convențional.”

Marvel Studios căuta exact această „latură întunecată” când a ales distribuția pentru rolul Bucky Barnes în primul film Captain America: The First Avenger, în 2010. Stan era relativ necunoscut, deși avusese un rol recurent în serialul Gossip Girl.

„Se vedea că are talent și consistență, dincolo de privire. Nu voi uita asta niciodată”, spune Kevin Feige. „I-am spus lui Stephen Broussard, unul dintre producătorii de la Captain America: va fi un Bucky bun, dar va fi un Winter Soldier extraordinar.”

Personajul evoluează ulterior într-un alter ego antagonist, de la soldat disciplinat la prizonier traumatizat de război și, în final, asasin controlat mental care încearcă să își recapete autonomia și să se reabiliteze.

Pentru actor, rolul a fost un punct de cotitură major. „Eram într-o perioadă în care aveam dificultăți profesionale”, spune Stan. „Tocmai vorbisem cu managerul meu financiar, care îmi spusese că am fost salvat de 65.000 de dolari din drepturi de autor primite de la Hot Tub Time Machine.”

De atunci, Winter Soldier a devenit unul dintre cele mai îndrăgite personaje din universul Marvel, deși povestea sa este departe de tiparul clasic al eroului obișnuit. Personajul funcționează tocmai pentru că este fragil și fracturat, un simbol al celor care încearcă să se reconstruiască după eșecuri și traume.

După prânz, Stan ajunge la programarea de la Autonomous FX, studioul de efecte speciale situat într-o zonă industrială din Van Nuys. Aici încearcă o proteză dentară menită să îi schimbe subtil fizionomia pentru filmul Fjord, turnat în Norvegia împreună cu regizorul Cristian Mungiu.

În atelier, Jason Collins, fondatorul Autonomous FX, îl conduce prin spațiile de lucru unde sunt realizate proteze, membre artificiale și figurine neobișnuite. Pe rafturi, mulaje ale unor actori precum Christian Bale și Annette Bening privesc fix din vitrine, rămășițe ale altor producții.

Echipa de machiaj și actorul ajung să dezvolte o relație strânsă de lucru. „Devine, de fapt, un parteneriat”, spune Collins. „Îl privim pe actor ore, săptămâni, luni la rând. Ajungi să îi cunoști structura fizică. Îi știi lungimea picioarelor și tot restul.”

După studioul de machiaj, Stan merge la ultimul punct al zilei: biserica ortodoxă. După o conversație convingătoare în limba română, îngrijitorul acceptă să deschidă ușa. „Vei vedea că e doar pentru o clipă.”

Ușile se deschid, chipurile sfinților privesc dintre rânduri de icoane și mici altare, nu foarte diferite de busturile actorilor din atelierul de efecte speciale. Ambele locuri reprezintă lucruri în care Stan crede: capacitatea de a te transforma în altceva și nevoia de a te conecta cu ceva mai mare decât tine.

Stan nu se consideră un om profund religios, însă capela Sfintei Treimi îl trimite înapoi la perioada de frică trăită sub regimul comunist, când își punea speranța în forțe superioare și se ruga pentru siguranța sa.

„Mergeam des la biserică atunci când eram mic”, spune el. „Simțeam un grad mare de neputință față de deciziile care erau luate pe atunci.”

Stan și bărbatul pe care vrea să îl omagieze cu o lumânare au fost separați multă vreme. Cei doi s-au reîntâlnit când actorul avea în jur de 18 ani și începea să vină la Los Angeles pentru audiții. Tânărul din New York stătea uneori la tatăl său, stabilit în San Fernando Valley (nu departe de atelierul de machiaj), și lucra din nou în domeniul transporturilor maritime. Vizitele periodice i-au apropiat, iar relația a rămas strânsă până la moartea neașteptată a tatălui, în urma COVID-19, în 2021, în timpul unei călătorii în România.

Stan spune uneori că povestea tatălui său ar putea deveni un film. În România, „Tino” era cunoscut pentru faptul că introducea în țară bunuri occidentale interzise, precum blugi și banane, în timp ce ajuta opozanți ai regimului să părăsească țara folosind aceleași vase maritime.

„A muncit mult, iubea America și credea în libertate”, spune Stan. „Am susținut întotdeauna că imigranții sunt, într-o anumită măsură, mai patrioți chiar decât cei născuți aici, pentru că nu iau lucrurile de-a gata. Cel puțin asta am văzut la tatăl meu.”

Îngrijitorul îi conduce în spatele bisericii, într-o mică încăpere laterală unde se află un suport cu lumânări neaprinse.

„Poți să mă scuzi o secundă? Mă întorc imediat”, spune Stan. Dispare în semiîntunericul nișei și aprinde o lumânare.

Mai târziu, în timp ce se îndepărta cu mașina de capelă, Sebastian Stan încearcă să explice de ce a simțit nevoia atât de puternică să ajungă acolo.

„Cred că e vorba doar despre conștientizarea a cât de fragili suntem cu toții. Uneori ajungi într-un loc în care nu mai e vorba despre tine. E un moment în care poți să lași lucrurile să plece. Să te oprești pentru o vreme”, spune el. „Nu trebuie să fii nimic acolo. Nu trebuie să gândești într-un anumit fel.”

Două săptămâni mai târziu, aflat în Norvegia, unde începea lucrul la noul său rol din Fjord, purtând noii dinți protetici, transmite un mesaj similar printr-un text message de pe mobil: „Sentimentul este mereu același. Ca și cum ar fi prima dată”, scrie Stan. „Este mereu un amestec de frică și speranță. Înseamnă să te pierzi pe tine însuți. Este o cădere liberă. De fiecare dată.”

Citește și: Nadia Comăneci și fuga din România comunistă: „Nu mai puteam trăi așa”