Fed a luat decizia într-un moment în care presiunile inflaționiste s-au intensificat, iar prețurile energiei au crescut puternic, pe fondul conflictului din Orientul Mijlociu. Prețul petrolului a depășit 100 de dolari pe baril, iar creșterea costurilor cu energia s-a transmis în economie prin transport și prin prețurile mai multor bunuri și servicii.
Fed a decis în unanimitate, prin Comitetul Federal pentru Piața Deschisă (FOMC), majorarea dobânzii de politică monetară cu 0,25 puncte procentuale, la un interval de 3,75%-4%. Chiar și după această creștere, dobânda rămâne sub nivelul maxim atins în precedentul ciclu de înăsprire monetară.
„Inflația este prea ridicată și a fost astfel pentru prea mult timp”, a declarat președintele Fed, Kevin Warsh, după reuniunea de politică monetară. Warsh a subliniat necesitatea revenirii inflației la ținta de 2% a băncii centrale.
Inflația din SUA a ajuns la 3,4% în august, potrivit datelor publicate săptămâna trecută, nivel cu mult peste ținta de 2% a Rezervei Federale. Presiunile asupra prețurilor s-au menținut în pofida perioadei de politică monetară restrictivă.
În același timp, economia americană continuă să dea semne de reziliență. Piața muncii a rămas solidă, iar cheltuielile interne și investițiile, inclusiv cele în infrastructura de inteligență artificială, au susținut activitatea economică.
Majorarea de miercuri reprezintă prima decizie de acest tip de la venirea lui Kevin Warsh la conducerea Fed, în mai 2026. Banca centrală a menținut dobânzile neschimbate la reuniunea din iulie, când trei dintre membrii cu drept de vot ai FOMC au susținut deja o majorare, cel mai mare număr de disidențe în favoarea unei creșteri, într-o singură ședință, din ultimul deceniu.
Warsh a transmis în ultimele luni că readucerea inflației la 2% trebuie să rămână o prioritate a politicii monetare.
În discursul susținut la reuniunea de la Jackson Hole din august, președintele Fed a pledat pentru o abordare mai strictă în ceea ce privește stabilitatea prețurilor.
Pentru companii și consumatori, majorarea dobânzii înseamnă menținerea unor costuri ridicate de finanțare
Deciziile Fed se transmit în costul finanțării din economie. O dobândă de politică monetară mai ridicată crește, în general, costul la care băncile se finanțează pe termen scurt și se reflectă în dobânzile variabile pentru consumatori și companii. În cazul creditelor ipotecare cu dobândă fixă, evoluția este influențată mai ales de randamentele titlurilor de stat și ale obligațiunilor de pe piață. Astfel, o politică monetară mai restrictivă poate menține mai scump accesul la credite pentru gospodării și companii.
Presiunile asupra prețurilor sunt amplificate de șocul energetic generat de conflictul din Orientul Mijlociu. Creșterea prețului petrolului și a combustibililor majorează costurile de transport și de producție și poate alimenta inflația într-o gamă largă de produse, de la alimente la bunuri de consum.
Fed se confruntă astfel cu o combinație dificilă de presiuni: pe de o parte, inflația se menține peste ținta de 2%, iar pe de altă parte, economia și piața muncii nu prezintă, deocamdată, semnale suficient de puternice pentru o relaxare rapidă a politicii monetare.
Noile proiecții ale Fed indică, de asemenea, posibilitatea unei noi majorări a dobânzii în 2026, ceea ce ar duce intervalul de politică monetară la 4%-4,25%, în funcție de evoluția inflației și a economiei. Banca centrală a SUA estimează că inflația va rămâne ridicată, înainte de a reveni gradual spre ținta de 2%.